ciomág (ciomége), s.n. – 1. Băț mare și gros, bîtă. – 2. Lovitură dată cu bîta. – 3. Tăvălug de treierat. – 4. La cal, organ genital. – Mr. ciumag(ă), megl. ciămugà. Tc. çomak, çumak (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131; Meyer 448; Lokotsch 438); cf. alb. tšomage, bg. çomak. – Der. ciomăgaș, s.m. (bătăuș); ciomăgeală, s.f. (bătaie cu ciomagul); ciomăgi, vb. (a bate, a cotonogi); ciomăgitor, adj. (care bate cu ciomagul); ciomăgos, adj. (noduros).
poate ca gresesc dar:
in turca am gasit ca çomak=gandac si çumak= vineri. Oricum le-as lua n-au nici in clin nici in maneca semantic cu ciomagu' ...poate e din alta parte, ma gandesc ca are legatura cu un lemn taiat...vedem
ma duc la piata acu'
Vrea cineva ceva?
ma duc la piata acu'
Vrea cineva ceva?
Un comentariu:
mi-a picat fisa- cred;
trebuie sa leg acest 'cio'-care inseamna taiat(cut)de "o bucata de" "o parte din" adica ceva taiat deja...
Trimiteți un comentariu