sâmbătă, 14 aprilie 2012

cîrlionț, cârlíg, creț

CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s.m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț] – Et. nec.

engleza : curly, curl
galeza: gyrlio, cyrlio, chyrlau,gyrlau
dan, norv: krølle
germ: kräuseln 
isl: krulla 
olandeza: krul 

curl etymonline:
mid-15c., metathesis of crulle (c.1300), probably from an unrecorded O.E. word or from M.Du. krul "curly," from P.Gmc. *krusl- (cf. E.Fris. krull "lock of hair," M.H.G. krol, Norw. krull, Dan. krølle "curl"). The noun is recorded from c.1600.



creț (-eáță), adj. – Cîrlionțat, buclat, încrețit. – 2. Cutat, încrețit, zbîrcit. Origine necunoscută, dar probabil sl. Este greu de separat acest cuvînt de cîrcel, care pare a fi același cuvînt, cu suf. -el, în legătură deci cu sl. krŭčiti, „a răsuci”, cf. pol. kręty „creț”, slov. kèrč, ceh. krč „cîrcel, crampă” (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuși, sb., bg. krečav „creț” pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 229; cf. Byhan 316; Candrea, Elementele, 407). Celelalte ipoteze nu conving: din gr. ϰρίϰιον (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din lat. *cirricius, der. de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germ. med. Kreiz „cerc” (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un lat. *cricius, deformație a gr. ϰίρϰος „cerc” (DAR); din lat. *crepitus (Giuglea, LL, II, 32). Der. creț, s.n. (cîrlionțat, buclă; zbîrcitură; denivelare de teren; pălărie a anumitor ciuperci; Arg., cur); crăț, s.m. (șorț); crețos (var. crețuliu), adj. (buclat, ondulat); crețesc, adj. (varietate de mere); crețar, s.m. (Arg., homosexual); crețișor, s.n. (fir de bumbac; plantă, Alchemilla vulgaris; ciupercă, Clavaria coralloides); crețușcă, s.f. (plantă, Spiraea ulmaria); încreți, vb. (a îndoi; a face încrețituri, pliuri; a bucla; a zbîrci; a se încrunta; rar, a înfiora); (în)crețeală, s.f. (încrețitură, pliu); încrețitură, s.f. (pliu, îndoitură, zbîrcitură, cută); descreți, vb. (a desface crețurile, a netezi).


galeza:cyrliog- tare, zic..
greaca: κατσαρά -katsará- (de ce n-au zis ca-i grecesc, mai ales ca nu-i intalnit la toti slavii deci e dubitabil ca e din slava)


cîrlíg (cîrlíge), s.n. – 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit de care se atîrnă ceva. – 2. Toiag. – 3. Andrea de împletit. – 4. Șperaclu, cheie. – 5. Croșetă pentru încheiat nasturii. – 6. Crampon. – 7. Încuietoare la o ușă. – 8. Stăpîn, proprietar. – 9. Ancoră. – 10. Ladă de loitre. – 11. Cuțit de tăbăcar. – 12. Mlădiță sau cercel de viță de vie. – 13. Subtilitate în argumentație, maliție. – 14. Lucru necunoscut, dificultate. – 15. Dans tipic. – 16. (Arg.) Slăbiciune, toană. – Mr. cărig, mr., megl. cărlig. Creație expresivă, cf. bîrliga, vîrliga (Graur, BL, IV, 98). Celelalte explicații sînt insuficiente. Cihac, II, 43, propune sl. krivŭ „arcuit.” Conev 70 semnalează bg. karlik, karljuga, care sînt împrumuturi din rom. DAR consideră etimonul necunoscut. Giuglea, Dacor., III, 1690, pleacă de la lat. calabrix „specie de pin”, imposibil din toate punctele de vedere. Der. cîrligel, s.m. (plante: Aquilegia vulgaris, Cheiranthus cheiri, Scilla bifolia; andrea de împletit); cîrligel, s.n. (înv., spirit, semn diacritic al alfabetului grec); cîrliga (var. încîrliga), vb. (a încovoia, a curba); cîrlebă, s.f. (oaie cu coarnele răsăcite); cîrlibonț, s.n. (Trans., cîrlig); cîrlionț (var. (s)cîrlion(ț), cîrlioanță), s.m. (varietate de plasă de pescuit; zuluf, buclă); cîrlionța (var. încîrlionța, (în)cîrlionți), vb. (a ondula, a bucla). Der. de la cîrlionț nu pare clară. Prin rom. par a se explica rut. kyrlyg, girlyga (Candrea, Elemente, 403), rus. gerlyka, krlyga (Vasmer, I, 266), bg. karlik „cîrlig”, kŭrljak „agrafă”, kŭrlug „toiag” (DAR; Capidan, Raporturile, 204). Alb. kërrigë se explică prin mr. (Capidan, Dacor., VII, 151).

goagalitura:
In multe din limbile germanice si romanice si pana-n India forma lui carlig e fie din radacina: *keg- "hook, tooth" sau  din radacina: *k(')Ank(')- to hang; la noi de exemplu ultima radacina  a dat gáică (gắici), ce  conform dictionarului etimologic e:  <gajka (Tiktin; DAR); însă cuvîntul rus este de origine necunoscută (Vasmer, I, 252). Cf. sb. gajka „piuliță”.>> ?? Un alt cuvant ar putea fi gaia- ce are etimologie necunoscuta la noi, care pe langa sensul de pasare are si sensul asta: (webdex)"A se ține gaie după cineva a deranja în permanență pe cineva"-deci a sta agatat de cineva

ce-am gasit sa samene cu carlig:
daneza: krog 
franceza: crochet
irl:crúca
isl:krókur
magh: horog 
engl: crook (etymonline:early 13c., "hook-shaped instrument or weapon," from O.N. krokr "hook, corner," cognate with O.H.G. kracho "hooked tool," of obscure origin but perhaps related to a widespread group of Germanic kr- words meaning "bent, hooked." )
norv, sued:krok
rus:крючок
slov:kljuka  

posibile radacini:
PIE:  
*kor(ǝ)t-, *krāt-
Meaning: wattled, wicker thing; to twist, to weave
Hittite: karza(n) n. 'ein Gerät, das der Weber zum Herstellen von Fäden verwendet' (Tischler 531).
Old Indian: krṇátti `to twist threads, spin', karttar- `spinner', cr̥tati `to tie', káṭa- m. `a twist of straw or grass, straw mat'
Old Greek: kártal(l)o-s m. `unten spitz zulaufender Korb', kǘrto-s m. `Fischreuse, Vogelkäfig', kǘrtǟ f. `id., Durchschlag', kürtíǟ `geflochtenes Schild'
Latin: crātis, -is f. `Flechtwerk aus Ästen oder Ruten, Hürde, Rost, Faschinen'; crassus, -a `dick, fett, grob; derb, plump'
Celtic: Corn ceirtle `Knäuel'
Russ. meaning: плетеное изделие; плести

sau 
de la a indoi:
Proto-IE: *kraip-/-ei-
Meaning: to bend, to hurry, etc.
Old Greek: krai̯pnó- 'swift, rushing' Hom.+, krai̯pálǟ f. 'drinking-bout; intoxication; drunken headache'
Baltic: *kreĩp- (-ja-) vb., *kraĩp-ī̂- vb., *kraip-an-a- c.
Proto-Baltic: *kreĩp- (-ja-) vb., *kraĩp-ī̂- vb., *kraip-an-a- c.
Meaning: bend
Indo-European etymology: Indo-European etymology
Lithuanian: kreĩpti 'wenden, kehren, richten, lenken', int. kraipī́ti
Lettish: kraipît 'verziehen, krümmen', *krèipęns (hochlett. kràipans2) 'Schimpfwort, mit dem ein Überlegener einen Schwächeren schmäht'
Russ. meaning: гнуть(ся), делать поспешно, etc.
References: Fraenkel 292 (differently in Pok.)
 

Niciun comentariu: