zornaitoari si galceve

webdex online:
ZORZOÁNE s.f. pl. Podoabe lipsite de valoare și fără gust. – Et. nec.
E, cu asta nu sunt de acord.
Limba romana e onomatopeica, deci: dangani, sforai, fornai, zornai, zangani... toate onomatopeice...
ZORZOÁNĂ, zorzoáne, s.f. v. zorzoane. (din zor² probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam)
ZORNĂÍ zórnăi 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot la lovire, ciocnire sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zurui. /zor + suf. ~năi
zor interj. – Imită zăngănitul obiectelor metalice. – Var. zur, țur. Creație expresivă, cf. zang. – Der. zornăi (var. zurăi, zurui, zorzoi, zorzoni), vb. (a zăngăni), a cărui legătură cu mag. zörrenni (Cihac, II, 540) nu este probabilă; zornăit (var. zornet, zurăit, zuruit), s.n. (zăngănit); zornăială (var. zornăitură, zorzoială), s.f. (zăngănit); zornăitor (var. zuruitor), adj. (zgomotos); zorzoană, s.f. (podoabe, ornamente fără gust), s-ar fi zis la început de cele care se foloseau pentru a face zgomot, cf. țarțam; (în)zorzona, vb. (a se împodobi cu zorzoane, a se împopoțona); zurzur, s.m. (podoabă, zorzoană).  

sgómot (-te), s.f. – 1. Sunet, rumoare. – 2. Zarvă, scandal. – Var. zgomot, înv. scomot, și der. Slov. gomot, sb., cr. glomot (Cihac, II, 343), din pol. gomon, der. gomoni, vb. (a trăncăni, a flecări). – Der. sgomota (var. gomoti), vb. (a face zgomot); sgomotos, adj. (care produce zgomot). 

ZGÓMOT, zgomote, s.n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ♢ Expr. A face zgomot = a produce senzație, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond = perturbație sonoră (de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie egală pe lățime de bandă constantă. Zgomot colorat = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-un spectru continuu și uniform într-un domeniu de frecvențe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat prin energie constantă pe octavă. – Din scr. glomot.

 

numai zăngăni e clar onomatopeic dupa dictionare

pai hotarati-va o data!
oricum formele de mai sus sunt clar onomatopeice...

ma uitam cu goagal transleit cum se zice la zor, zorzoane, zgomot etc... chiar in putine limbi moderne am gasit sa sune asa zornaitor cuvintele astea de mai sus. i-auzi una in franceza:
1.ZGOMOT-BRUIT
2.ZGRANGANI SI 3.ZORNAI-TINTER
ba, ce finutzi sunt ei si ce spalati pa maini si parfiumes (sîu' nu se citeste)

In limbile moderne (am sa aleg cuvintele care mi se par mai aproape de zgomot, zornait, zdranganit din romana)
alb - zhurmë=zgomot, gërvisht=zdranganit
basc -zarata=zgomot
bulg - Звънете,Звънете (shum,Zvŭnete,Zvŭnete)= zdranaganit si zornai

(bengali-Dhbani=sunet (sunet are aceeasi rad in IE ca si zvon etc poate ca vine tot de la ceva rad pIE care semnifica zgomot , de vazut... oricum voi scrie despre multe cuvinte slave care-si gasesc corespondent in engleza,,, a dar ei le mostenesc din PIE noi daca le avem tre sa le fi luat de la slavi... mie nu mi se pare sonoritatea limbii ce-o vorbim sa fie asa, finutza ca franceza sau italiana ci destul de zgomotoasa si zornaitoare cam ca germana... oricum voi scrie despre sunete in alta postare)

ceh - srážka=zangani
greaca -sýnkrousi̱=a zangani
gujarati - Ghōṅghāṭa= zgomot
hindi - Śōra (imi seamana a "zor", ha?)=zgomot si Saṅgharṣa=zanganit
irlandeza - torann=zgomot, salach=zangani
lituaniana - susidūrimas= zangani 
kannada-Śabdada=zgomot
pol - zderzenie=zangani 
rus- drebezzhatʹ=zangani 
slovaca - zrážka=zangani 
suedeza- skramla=zdranganit, 
telugu-Śabdaṁ=zgomot  


galceava si glas trebuie sa fie din aceeasi familie de cuvinte ...
webdex:
gîlceávă (gâlcévi), s.f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrșire sl. și neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreț); gîlcevitor, adj. (certăreț). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408).  

glas (glásuri), s.n. – 1. Cuvînt. – 2. Limbaj, cuvînt. – 3. (Înv.) Veste. – 4. (Înv.) Urare. – 5. Gamă la muzica orientală. – Megl. glas. Sl. glasŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 95), cf. bg. glas, ceh. hlas, pol. glos, rus. golos. – Der. glăsi, vb. (înv., a vorbi, a spune; înv., a cînta; Trans., a plînge, a se jelui), din sl. glasiti; glasnic, adj. (înv., faimos, celebru; înv., vocal); neglasnic, adj. (înv., consonant); glăsui, vb. (a vorbi, a rosti, a spune; a cînta, a plînge, a se jelui); glăsuitor, adj. (sonor); conglăsui, vb. (a vorbi în același timp; a coincide), format pe baza fr. consonner; conglăsuitor, adj. (conform).  

da' tot nu cred ca sunt slave, ia uite'a:

Proto-IE: *gal(o)s-, *glōs-

Meaning: voice, cry

Slavic: *golsъ

Baltic: *gal̃sa- c.

Proto-Baltic: *gal̃sa- c.

Meaning: echo

Lithuanian: gal̃sa-s 'Widerhall'

Germanic: *kalz-á- n., *kalz-ṓ f., *kalz-ṓ- vb., *kalz-án- m., *káls=, *kúls-ō- vb.

Proto-Germanic: *kalzá-n, *kalzṓ, *kalzṓn- vb., *kalzḗn, *káls=, *kúlsōn- vb.

Meaning: call, shout

Old Norse: kall n. `Ruf, Name', kalla wk. `nennen, sagen; rufen', kalls m., n. `Verlangung; Spott, Hohn'; kɔlsug-r `bissig, ärgerlich'

Norwegian: kalla

Swedish: kalla

Danish: kalde

Old English: ceallian (-ode; -od) `call, cry out, shout'; calla, -an m. `herald'

Middle English: callen

English: call

Old Frisian: kella `nennen'

Middle Dutch: callen `spreken, babelen, zeggen, vertellen'

Dutch: kallen

Middle Low German: kallen `spreken, zwetsen, indagen', kolsen `plaudern'

Old High German: kallōn `viel und laut sprechen'

Middle High German: kalle st. f. 'gerede, geschwätz'; kallen wk. 'viel und laub sprechen, schwatzen; singen; krächzen'

Latin: glōria f. `Ruhm; Berühmtheit, Ehre; Ruhmestitel; Ruhmsucht'

Russ. meaning: голос, крик

Comments: Cf. *glag- / *galg-.(http://starling.rinet.ru)

dar despre voci, glasuri si alte sunete altadata 


......................*........................*......................*........................*......................*........................*.................