bulgare si bulz, imbulzi

webdex:

BÚLGĂRE, bulgări, s.m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăr s.m.] – Et. nec. 

BÚLGĂR//E ~i m. Bucată mare și compactă, de obicei de formă sferică, dintr-un material solid (pământ, zăpadă etc.); bolovan. [Var. bulgăr] /Orig. nec.

bulz (bulzi), s.m. – 1. Cocoloș, bulgăre. – 2. Bucată, îmbucătură. – Var. bulț, bulg. Origine necunoscută. Totuși, nu lipsesc diverse ipoteze, toate neconvigătoare. Cihac, II, 33, se gîndește la rus. bulka, pol. bula. DAR amintește lat. bulga „bolgie”, de unde fr. bouge, it. bolgia: înainte, Pușcariu 235 propusese lat. *bŭlgius, der. de la cuvîntul anterior, pe care REW 1382 îl consideră „begrifflich schwer”. Pascu, I, 51, propune lat. *balteum; Densusianu, GS, I, 351, sugerează o legătură cu kirghizul bultai „a se umfla”, tc. buldak „umflat”, pe care REW o consideră mai probabilă, dar care prezintă totuși dificultăți. Giuglea, Dacor., III, 595, se referă la un der. de la lat. bulla, de tipul *bullidus, bazat pe paralelismul solidus-solz. Pentru Pușcariu, Dacor., III 822, și VII, 476, cuvîntul rom. provine de la un alb. *buljëzë. În sfîrșit, Diculescu 181 și ZRPh., XLIX, 420, pleacă de la un gepid *bultia (cf. germ. med. de sus bulte); ipoteză acceptată de Scriban, dar pe care REW 1382 o consideră „historisch unwahrscheinlich”. Este posibil să fie vorba de cuvîntul german (cf. sp. bulto), introdus în rom. pe filiera vreunei limbi sl., ceea ce ar explica consonantismul (ž › z, sau ž › ğ › g); cf. rus. bulyžnik „piatră de pavaj”. Dar și mai probabil pare o der. internă rom. de la bolf (din sl. sau creație expresivă?), prin intermediul unei evoluții fonetice *bulh › bulg, al cărui pl. bulgi › bulji ar fi înlesnit refacerea unui sing. bulz. Der. bulgăre (var. bulgăr), s.m. (cocoloș), format de la var. bulg, prin intermediul pl. *bulgări (Byck-Graur 29); bulgări (var. îmbulgări), vb. (a acoperi cu lut); bulzăriță, s.f. (sac care servește la strecuratul brînzei); bulziș, adv. (strîns); îmbulzi, vb. (a presa; a strînge; a urmări, a grăbi); îmbulzeală, s.f. (mulțime, înghesuială, îngrămădeală). 

Proto-IE: *pūl-

Meaning: heap, lump

Old Indian: pūla- m., pūlaka- m. `bunch, bundle'

Slavic: *pūljā

Word: пу́ля,

Near etymology: диал. ку́ля, зап., южн. (Даль), пу́ля, уже в 1705 г., у Петра I; см. Христиани 51. Отсюда пуля́ть "стрелять, бросать".

Further etymology: Заимств. из польск. kulа "шар", с вторичным п- под влиянием слов пали́ть или пу́шка (Преобр. II, 152; Брюкнер 280). Другие видят источник во франц. boule "пуля" (Горяев, Доп. 1, 38). Ввиду знач. менее вероятно родство с лтш. puolis: 1) "маленькое, полое деревянное ядро, надеваемое коровам на рога, чтобы они не бодались", 2) "волчок", pùlis "куча, толпа, стадо", раunа "череп", puõl̨a "семенная короß бочка, клубень", арм. hоуlk̔ "собрание, войско, общество" (М.--Э. 3, 446, 456; Петерссон, KZ 47, 276).

Pages: 3,405-406

Baltic: *pūl-ia- c., *pūl-iā̃, *pūl-ō̂- vb.

Proto-Baltic: *pū̃l-ia- c., *pūl-iā̃, *pūl-ō̂- vb.

Meaning: heap

Indo-European etymology: Indo-European etymology

Lettish: pùlis, pūle 'Haufe, Menge; Nest; Strichregen'; pūl̨i pl. 'Regenwolken'; pūl̨uôtiês 'sich vermehren, sich sammeln'

Russ. meaning: куча, ком

References: WP II 79 f(http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?root=config&morpho=0&basename=\data\ie\piet&first=2201)

sau poate ca vine de la "rotund", in forma de minge- ball, billa, bold, palla- din limbile moderne

in basca la "a se imbulzi"=bultzatuko


in basca la "clay" (clei, argila, pamant)=buztina
in bulgara la "bulgare de pamant" (clods)=буци (butzi) si la "bucata mare" (chunk)=буца (butza)
in letona la "chunk"=gabals, in lituaniansa=gabalas