rabda

răbdá (rábd, răbdát), vb. – 1. A rezista, a îndura. – 2. A suporta, a tolera, a admite, a suferi. – Var. înv. și Trans. rebda. Mr. aravdu, arăvdare. Lat. *re-e(n)mendāre „a îmbunătăți”, cf. sp. remendar „a întări cu un petic”, ca și mr. amindari „a îmbunătăți, a cîștiga”. Tranziția semantică de la „a face rezistent” la „a rezista” este aceeași cu a lui îndura. Fonetic, rezultatul *remda a dezvoltat a consoană auxiliară, *rămbda, cf. fr. chambre, sp. hombre și rom. cam dogit › cambdogit, exemplu citat de Țicăloiu, ZPRh., LI, 280-91. Nu lipsesc alte explicații, care nu par convingătoare: din sl. raditi, raždą „a avea grijă de” (Cihac, II, 302); din lat. *re-obdurāre (Cihac, I, 224; Koerting 7958; Weigand, BA, II, 260; cf. împotrivă Densusianu, Rom., XXXIII, 284; din lat. rῑgĭdāre (E. Herzog, Dacor., I, 222-4 și Dacor., V, 495-97; cf. împotrivă Graur, BL, V, 111 și Rosetti, 175); din lat. rĕgĕre „a conduce” (Giuglea, Dacor., IV, 380); din lat. răbĭdāre „a turba” (Pușcariu, Dacor., VIII, 127-31) sau *rubĭdāre „a turba” (Pușcariu, Lr., 122); din lat. repĕdāre „a se retrage” (Scriban). Der. răbdare (mr. răvdare), s.f. (calm; resemnare, îndurare); răbdător, adj. (calm, suferitor); răbdăriu, adj. (blînd, încercat); nerăbădtor, adj. (neliniștit); nerăbdare, s.f. (neliniște).

A RĂBDÁ rabd 1. tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a suferi; a suporta. 2) A admite în mod conștient și tacit; a îngădui; a suferi; a suporta; a tolera. ♢ A nu-l ~ pe cineva inima să ... a nu se putea stăpâni să nu ... 2. intranz. A-și reține dorința (de a face ceva); a îngădui. /Orig. nec. 

..........................................................................................................................................................................................

ce poate sa ne fie noua mai cunoscut decat cuvantul asta...

 etymonline:
bide  din engleza, m-a dus cu gandul la obida-care e slava cica, dar uite ce zice aici:
"O.E. bidan "to stay, continue, live, remain," also "to trust, rely" (cognate with O.N. biða, O.S. bidan, O.Fris. bidia, M.Du. biden, O.H.G. bitan, Goth. beidan "to wait"), apparently from PIE *bheidh-, an extended stem of one root of O.E. biddan (see bid (v.)), the original sense of which was "to command," and "to trust" (cf. Gk. peithein "to persuade," pistis "faith;" L. fidere "to trust," foedus "compact, treaty," O.C.S. beda "need"). Perhaps the sense evolved in prehistoric times through "endure," and "endure a wait," to "to wait." Preserved in Scotland and northern England, replaced elsewhere by abide in all senses except to bide one's time. Related: Bided; biding."

si m-am gandit la o reinterpretare a cuvantului rabda- de genul
re-bida adica a indura si astepta de multe ori.
cam ca noi...