creanga, crang, craca

creángă (créngi), s.f. – 1. Ramură, cracă. – 2. Braț (de rîu). – 3. Ramificație ( a unui lanț de munți). – Var. crangă, crancă, Trans. de Sud, crambă. Mr. crangă. Origine incertă. Se admite în general că derivă din bg. granka „ramură” (Weigand, Jb., XV, 168; Pascu, II, 188; Candrea; Scriban; DAR); însă, dimpotrivă, bg. poate proveni din rom., atîta vreme cît nu s-a dovedit că este vorba de un cuvînt autentic sl. În bg. este cuvînt izolat, fără familie, în timp ce în rom. a dat naștere la numeroși der. Pe de altă parte, nu pare posibil să despărțim cuvîntul rom. de crîng (DAR citează un exemplu, destul de rar, în care se poate chiar identifica creangă cu crug „firmament”); pare prin urmare mai prudent să se plece, ca în cazul acela, de la sl. krǫgŭ „rotund”. Este posibil să existe o contaminare cu cracă „ramură”. Der. crîngie, s.f. (grămadă de crengi); crengărie, s.f. (mulțime de crengi; frunziș); crengare, s.f. (furcă ce fixează oiștea la căruță); crengos, adj. (rămuros); crînguroasă, s.f. (varietate de struguri); crengurat, adj. (rămuros); crengui, vb. (a tăia crengile, a curăța de crengi); încrengătură, s.f. (grupă, familie, ramură).

CRAC², craci, s.m. (Pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificație a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

crîng (crấnguri), s.n. – 1. (Înv.) Cerc, ciclu. – 2. (Înv.) Firmament. – 3. (Bucov.) Cadran de ceas. – 4. Pădurice, mai ales în valea unui rîu, formînd un fel de insulă mai mult sau mai puțin rotundă. Sl. krǫgŭ „cerc” (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), cf. sb. krug „ogor circular”. Este dublet al lui crug, s.n. (ciclu; orbită, sferă), din sb. sau rus. krug. Sensul de „pădure”, explicabil prin sinuozitățile rîurilor în care se formează, coincide cu crivină; cf. o explicație diferită, dar mai puțin probabilă, în DAR. Cf. creangă. – Der. crîngos, adj. (acoperit de arbori); crînjel, s.n. (Munt., bucată rotundă; formă caracteristică a excrementului omenesc).

exista in limbile slave, dar si :
dan=gren=creanga
irl=Garrán=crang
engl> grove=crang
tamil:Kurōv=dumbrava
turca:Koruya=crang
engl:crotch=cracana

etymonline crotch:1530s, original meaning "pitchfork," from O.N.Fr. croche "shepherd's crook," var. of croc "hook" (see crochet); meaning "region where the body forks (adica asa cum avem noi craci-ca acolo se bifurca-asa au ei crotch)" is 1590s.

Proto-IE: *(s)korǝt-

Meaning: twig, pole

Old Greek: ? *korso- m.: kouros m. 'loppings, twigs stripped from a tree' (inscr.), korsós = kormós Hsch. ('trunk of a tree')

Baltic: *kar̂t-i- c. (1), *kart-an-ā̂ f.

Proto-Baltic: *kar̂t-i- c. (1), *kart-an-ā̂ f.

Meaning: pole

Lithuanian: kárti-s `dünne Stange, Latte, Staken'

Lettish: kãrts (gen. -s, pl. gen. kãršu) 'Stange; ein Längenmass'

Old Prussian: kartano f. Voc. 636 `Stange'

Germanic: *skur[ɵ]-ōn- f.

Proto-Germanic: *skur[ɵ]ōn

Meaning: prop, pole

Old Norse: skorδa f. `Stütze, Stange'