haidamac

haidamác (haidamáci), s.m. – Derbedeu, haimana. Tc. haydamak (Șeineanu, II, 195; Lokotsch 780), cf. sb. ajdamak „băț” (de unde în Banat, haidamac, s.n. „băț”), pol. hajdamaka.

HAIDAMÁC, haidamaci, s.m. (Fam.) 1. Derbedeu, bătăuș, tâlhar, haidău (2). 2. Om zdravăn, vlăjgan, lungan. – Din tc. haydamak. 

HAIDAMÁ//C ~ci m. pop. 1) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidău. 2) înv. Persoană care comitea jafuri, făcând uz de forță; bandit; tâlhar. /<turc. haydamak

 

HAIDĂU, haidăi, s.m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”. 

dau pe goagle transleit si-mi zice, la haidamac, pe langa tramp si gadabout.

acum etymonline=gad+about

gad="to rove about," mid-15c., perhaps a back formation from M.E. gadeling (O.E. gædeling) "kinsman, fellow, companion in arms," but with a deteriorated sense of "rogue, vagabond" by c.1300 (it also had a meaning "wandering," but this is attested 16c.); or else it should be associated with gad (n.) "a goad for driving cattle." Related: Gadding.

Dar povestea lui hai, haide este lunga si nu se termina aici.

Isi mai aminteste cineva, acu vro cinspe ani la Teleenciclopedia, citea Pittis, era un documentar despre un trib din sudul Mexicului, America Centrala-nu mai stiu- credeau in Marea Mama - asta mai stiu si se indemnau sa mearga in fata - trebuiau sa urce ceva pantuta intr-o padure si ziceau "haide, haide" era unu' si le zicea la restu' asa. Ala a ramas in urma si astia urcau pantuta in fata lui. Am ramas paf...iar comentariul lui Pittis a continuat: "haide- probabil vechi de dinainte de a trece stramtoarea Bering"- sau asa ceva...

tare as vrea sa vad iar documentarul ala, sa ma conving ca n-a fost un vis...