cremene

crémene (crémeni), s.f. – Varietate de rocă silicioasă, silex. Sl. kremy (gen. kremene), sau bg., sb., rus. kremen (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 81). – Der. cremenos, adj. (dur ca și cremenea); cremenar (var. creminar), s.n. (pungă pentru cremene); încremeni, vb. (a pietrifica, a transforma în piatră; a uimi, a năuci, a zăpăci); încremenitor, adj. (uimitor, năucitor, uluitor); încremeneală, s.f. (stupefacție; imobilitate). 

 

de ce n-au zis ca e din Latina? ca au si latinii... il cam au toti. apai eu nu cred ca erau dacii raw vegan.

 

iaca  radacina PIE:

 *krem-

Meaning: flint, fire-wood

Slavic: *kremɨ̄, gen. -ene

Baltic: *krem-a-, *kram-a- c.

Proto-Baltic: *krem-a-, *kram-a- c.

Meaning: flint

Lettish: krams, dial. kręms 'Feuerstein; harte Stelle am Baume'

Latin: cremō, -ātum, -āre `verbrennen, äschere ein', cremium, -ī `Brennholz'

Other Italic: Umbr krematra `Instrument zum Verbrennen der Eingeweide auf Rost oder Kohlen'

 

si daca tot e implicat procesul de ardere, dupa ce a ars ceva ce ramane? (ma tot gandesc la: infrunta-sfrunta, farama-sfarama, cota (cauta)-scotoci, cobori-scobori, bici-zbici........................)

 

scrum (-muri), s.n. – Cenușă, coajă arsă, resturi de la ardere. – Mr., megl. scrum. Var. înv. scrumb. Origine incertă. Explicația prin tc. cuman. kurum „funingine” (Meyer 409; Șeineanu, II, 318; Densusianu, Hlr., 383; Pascu, II, 161; Capidan, Raporturile, 458; Pușcariu, Lr., 258), cf. mag. korom, nu pare suficientă. Legătura cu alb. škrumb (Philippide, II, 733; Rosetti, II, 122), este evidentă: dar nu și explicația sa. Mai probabil e vorba de o formație expresivă, ca în (s)grunț sau sdrum(ica), explicație care servește și pentru scruntar; ideea de bază este cea de a „a se face praf”. Der. scruma (var. scrum(u)i), vb. (a arde, a incinera); scrumelniță (var. scrumieră), s.f. (cenușieră); scruntar, s.n. (loc nisipos și pietros la marginea unei ape; Mold., insuliță, dună), pornind probabil de la *scrunt „țăndări, fărîme” (după părerea de nesusținut a lui Giuglea, Dacor., III, 627), din v. germ. scrunta › germ. Schrund „crăpătură”); scrunțar, s.n. (teren accidentat), din același cuvînt, probabil contaminat cu sgrunț; scrupos, adj. (Mold., sfărîmicios), fără îndoială în loc de *scrumpos, de la scrumb (legătura cu sl. krupa „griș”, propusă de Tiktin, nu pare convingătoare). – Din rom. provin bg. skrum (Capidan, Raporturile, 211), ngr. σϰοῦρμος (Murnu, Lehnw., 42), și desigur alb. škrumb, škrump. – Cf. scurma.

 

 

ideea de bază este cea de a „a se face praf”. 

avem scrupos (reg)=faramicios, scruntar=loc nisipos sau pietros, sau daca e scruntar de padure= palc de copaci, padurice...

si-or mai fi si altele... ca de exemplu crâmpei care e de la ucraineni

Pornind de aici ajung si la crumbs din engleza: firimituri, fragment

etymonline:

 

crumb:O.E. cruma "crumb, fragment," from a W.Gmc. root of obscure origin (cf. M.Du. crume, Du. kruim, Ger. krume). The -b- appeared mid-15c., in part by analogy with words like dumb, in part from crumble

crumble:late 15c., kremelen, from O.E. *crymelan, presumed frequentative of gecrymman "to break into crumbs," from cruma (see crumb). The -b- is 16c., probably on analogy of French-derived words like humble, where it belongs, or by influence of crumb. Related: Crumbled; crumbling.