duminică, 11 martie 2012

de liniste si lene, lin si pe indelete

lene si lin
webdex:

LÉNE s.f. Faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală. – Din sl. lĕnĩ.
LÉNE f. Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lenevie; trândăvie. [G.-D. lenei] / lĕni
léne s.f. – 1. Indolență, delăsare. – 2. Insectă (Pompilus viaticus). – Mr. leane, megl. leani. Sl. lĕnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 169; Conev 100); cf. bg., rus. lĕnĭ. – Der. alene, adv. (cu trîndăvie, cu calm), cu -a caracteristic formațiilor adv.; leneș, adj. (trîndav; inert, somnoros; animal, Bradypus); lenos, adj. (trîndav, lent, calm); leniv, adj. (trîndav), din sl. lĕnivŭ; leni, vb. (a trîndăvi; a lăsa pe seama altuia), din sl. lĕniti sę, s.f. bg. lĕnjă se; lenie, s.f. (înv., trîndăvie); leneală, s.f. (Mold., lene); lenevi, vb. (a trîndăvi), din leniv; lenevie, s.f. (lene); lenevos, adj. (trîndav); lenevitor, adj. (Trans., leneș). 
LIN3, , lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).
lin (línă), adj. – Liniștit, senin, pașnic. Lat. lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. liniște, s.f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -iște (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); liniști, vb. (a potoli, a calma); liniștitor, adj. (care liniștește); neliniștit, adj. (fără liniște); neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba); neliniște, s.f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant). 
LÍNIȘTE s.f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ♢ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.

(si lent-asta e neologism, ok:
LENT, , lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.
ma uit la:
lentus, -a, -um adj. mladios, flexibil, moale; lent, incet, greoi (*)
languidus, -a, -um adj. vestejit, molatec, lanced, obosit, slabit, bolnav; lenes, incet, neglijent (*)
si
languor, -oriss.m. moleseala, slabiciune, amorteala (*) asta a dat langoare ca neologism in romana)

(*)au aceeasi radacina PIE (cred eu)

in romana mai avem:
lấngav, , lấngavi, -e, adj. (pop.) moleșit, molatic.  nu stiu etimologia ...dar tot de la lin cred ca vine...
lîncéd (lấncedă), adj. – 1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul gc este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explică prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s.f. (boală, suferință). Cf. lîngoare
alintá (alintát, alintát), vb. – A mîngîia, a răsfăța. Lat. *allēntāre, de la *allĕnĭtāre, care provine de la lēnis „ușor, blînd” (Candrea-Dens., 990); după alții, din lat. *allĕntāre, de la lĕntus, cu evoluția semantică de la domeniul material la cel moral , ca în blandusblînd, tenerustierno etc. (Pușcariu 64; REW 257; DAR); cf. it. (sard.) allentare, sicil. allentari, abruz. allendá, v. fr. alenter, prov. alentar, toate cu sensul primitiv. Mai probabil, *allēntāre a fost simțit ca un frecventativ de la *allēnāre , chiar dacă la origine nu aparțineau aceleiași familii (DAR citează un ex. din Dosoftei, în care este evidentă această confuzie). – Der. alintător, adj. (care alintă); alintătură, s.f. (alintare).
aliná (-n, -át), vb. – A liniști, a calma, a consola. Lat. *allēnāre (Byhan 11; Pușcariu 62; Candrea-Dens., 989; DAR; Rosetti, I, 79); cf. it. (sard.) allenare. Philippide, II, 658, presupune o formă *allēnῑre. – Der. alinător, adj. (care alină) nota mea: in basca alina=arintzeko
ÎNDELÉTE adv. (Mai ales în forma pe îndelete) Cu încetul, fără grabă. – În + de4 + lete (reg. „timp liber, liniște”, et. nec.).

îndeléte adv. – 1. Alene, cu încetul, fără grabă. – 2. La îndemînă, comod. – 3. (Înv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. lĕto „timp”, cf. leat, cu pref. înde- (Pușcariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai puțin probabilă este der. din alb. letë „ușor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil să aibă în vedere o compunere a lui lĕto cu de-, și ca adăugarea tîrzie a lui în-, căci circulă încă der. deletnic, adj. (pregătit; iscusit), cu var. mai rară îndeletnic; cf. (în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și trece vremea; a se dedica).


radacini PIE (www.starling.rinet.ru


Proto-IE: *ley[a]-
Meaning: lean, weak
Old Greek: lainókheir = sklērókheir Hsch., lĭăró- 'warm, lukewarm; gentle, balmy'; leirióẹ̄s, -essa, -en: Hom. - of the cicadae, ópa leirióessan '(their) delicate voices', Hes. - of the Muses voices; ? līmó-s m. /dor. f.) 'Hunger'
Slavic: ? *līxъ(jь)
Word: лихо́й
Baltic: *lei-l-a- adj. (Lith CIRC/Lett AC[2]), *leî-s-a- adj. (1), *leî-s- vb. intr., *leĩ-n-a- adj.
Proto-Baltic: *lei-l-a- adj. (Lith CIRC/Lett AC, 1), *leî-s-a- adj. (1), *leî-s- (1) vb. intr., *lei-n-a- adj. (Lith CIRC/Lett AC, 1)
Meaning: weak, thin
Indo-European etymology: Indo-European etymology
Lithuanian: leĩla- `(ausgewöhnlich) schlank, dünn, biegsam, geschmeidig, gelenkig', dial. liela- 'gross'; líesa- `mager, hager, schmächtig', laisìnti 'mager machen', líesti (-sta, -sō) `mager werden'; leĩna- 'dünn, schwach, biegsam, geschmeidig', dial. laina- `dass.'
Lettish: liẽls 'gross'; liẽss, liêss2 (Bl.) 'mager, hager'; liẽst (-stu, -su) `mager werden'; lèins, leĩns 'schiefbeinig, auswärts gedreht'
Germanic: *lī-n-a- adj., *li-n(w)-a- adj., *lī́-s-a- adj.
Proto-Germanic: *līna-, *lin(w)a-, *lī́sa-
Meaning: weak, flexible
IE etymology: IE etymology
Gothic: { CrGot lista 'zu wenig' }
Old Norse: lin-r `weich, nachgiebig', lina `erschlaffen'
Swedish: len adj.
Old Danish: lin adj.
Old English: (ge)līsian 'schlüpfen, gleiten'; comp. lǟs, sup. lǟst
English: less, least
East Frisian: länig, lenig `buigzam, lenig', Fris linich `buigzam, lenig, vlug, handig
Old Saxon: comp. lēs
Middle Dutch: līse `zacht, gemakkelijk'
Dutch: { lijs 'langsamer, träger Mensch' }; lenig `geschmeidig'; { südnl. lijs adj. }
Middle Low German: līse `schwach hörbar, sanft, sacht, langsam'
Old High German: līso adv. (9.Jh.) `sensim, pedentium, leniter'
Middle High German: lin (gen. linwes), līn 'lau, matt, schlecht'; līs(e), lins 'leise, sanft, langsam, anständig'
German: leise; bair. len `weich, matt, ungesalzen'
Celtic: *lein- > MIr līan `sanft'
Russ. meaning: худой, слабыйvadca (baza)

No, acu' , sensul de moale, usor, fragil,slab, delicat, pe care il are intelesul lui "lin" in limbile baltice si germanice, este in limbile slave de: furios, capricios, elegant chiar si rau, trist, curajos...? N-am prea inteles..

si:
Proto-IE: *lēn-
Nostratic etymology: Nostratic etymology
Meaning: soft, lazy
Baltic: *lē̂n-a-/*lē̃n-a- adj.
Proto-Baltic: *lē̂n-a-/*lē̃n-a- adj.
Meaning: quiet, weak
Indo-European etymology: Indo-European etymology
Lithuanian: lḗna-, lē̃na- `ruhig, still, sanft, mild, verträglich, langsam, träge, phlegmatisch, pomadig, dünn, schwach'
Lettish: lę̀ns `langsam, leise, faul, sanft; gelassen, gelinde, mild'
Latin: lēnis, -e `gelind, sanft, mild'
Russ. meaning: мягкий, квелый, ленивый
References: WP II 394  f( baza)
















 
 

Niciun comentariu: