sterp, stârv

sterp (-eárpă), adj. – Steril, neroditor. – Mr., megl. sterp. Lat. *exstirpus (Pușcariu 1644; Iordan, Dift., 48; Pascu, I, 160; Philippide, II, 641; E. Herzog, ZRPh., XXVI, 732; REW 3072; Rohlfs, Arch. Rom., IX, 159; Rosetti, II, 68), cf. alb. šterpe, slov. stirpa, it. de S stirpa, sterpa, streppa, ven. sterpa, friul. sterpe. Der. din gr. στέριφος (Weigand, Jb., XVI, 228; Drăganu, Dacor., II, 616; Diculescu, Elementele, 443; Rohlfs, EWUG, 2059; cf. Cihac, II, 702) este dificilă fonetic, cf. Tiktin. Der. din ngr. στέρφος (Scriban) ar impune o explicație pentru alterația finală. Der. sterp, s.n. (canal de scurgere la moară), numit așa pentru că este uscat pînă la funcționarea morii; sterpar, s.m. (cioban de oi sterpe); sterpătură, s.f. (femelă stearpă); sterpet, s.n. (turmă de oi sterpe); sterpos, adj. (steril); stîrpi (var. înv. sterpi, stărpi), vb. (a lăsa sterp, a steriliza; a avorta, a-și pierde sarcina; a pierde laptele, a înțărca; a se usca, a deveni arid, a se zvînta; a distruge, a elimina, a smulge din rădăcină); stîrpiciune (var. stîrpăciune, înv. sterpiciune), s.f. (sterilitate; pămînt steril); stîrpie (var. sterpie, stărpie), s.f. (înv., sterilitate); stîrpitură (var. stărpitură), s.f. (avort; avorton; femelă stearpă). – Din rom. provine săs. stirpê.
stârpí-
știr, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor. 

știr (-ri), s.m. – Amarant (Amarantus blitum, A. retroflexus, A. sanguineus). – Mr. știr. Sl. štirŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 44), cf. bg., sb., ceh. štir, tc. iștir. – Der. știri, vb. refl. (Mold., a avea gîtul uscat); știros, adj. (acid, acerb).
ștíră adj. f. – Stearpă. Gr. sau mgr. στεïρα (Philippide, II, 736; Diculescu, Elementele, 443; Rosetti, II, 123; Candrea), cf. alb. štiërrë, bg. štir, sb. štirka. Der. din lat. sterilis (Tiktin) pare mai puțin probabilă, înv., azi în Mold. Cf. Drăganu, Romînii în veac. IX-XIV, 90 și Tamás, Arch. Eur. Centro-Orient., II, 269. Se consideră de obicei drept împrumut din alb., datorită rezultatului, anormal în rom. s › ș; dar este mai probabil un intermediar sl. sau o contaminare cu știr, cf. știri „a usca”.  ... alb. shtierë.

paranteza:
etymonline thirst :
O.E. þurst, from W.Gmc. *thurstus (cf. O.S. thurst, Fris. torst, Du. dorst, O.H.G., Ger. durst), from P.Gmc. *thurs-, from PIE root *ters- "dry" (si faptul de a fi fost stors indica tot o "uscaciune")
paranteza inchisa.

strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus ‹ lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s.f. (iritare a dinților)
sterpezi id
strépede (-zi), s.m. – Vierme de brînză, larva de la Piophila casei. – Megl. strépii. Origine incertă. Pare un der. din lat. trĕpĭdus, cf. treapăd (Tiktin). Este de presupus că pl. strepezi ar fi dus la un sing. analogic *strepeză, de la care, prin regresiune, s-ar putea explica rezultatul din megl. și alb. štrep, considerîndu-se -ză drept suf. Semantic, se explică prin ideea de mîncărime sau de mișcare agitată. – Der. din sl. črŭvĭ „vierme” (Cihac, II, 373), direct sau prin intermediul alb., nu este posibilă. Cf. Byck-Graur 26; (nu cred ca are legatura cu miscarea cu repede ci cu faptul ca acreste, ca sterpezeste...)



 ???STÍRPE s. f. neam, familie; origine. (< lat. stirps, it. stirpe) ???
la asta nu ma duce mintea cum sa-l leg dar cred ca are legatura tot cu  "a stoarce"  sau asa ceva. Si stirpea iese din ceva...

cuvinte cu aceeasi radacina:
stireaga-oaie stearpa, stirelnita-femeie sterila, stiri-ragusi...

Proto-IE: *ster-

Meaning: barren

Tokharian: ? B śari 'calf, heifer?' (Adams 622)

Old Indian: starī́- f. `barren cow, heifer'

Armenian: sterǯ `unfruchtbar (von Tier)', sterd `ds.'

Old Greek: stêi̯ra f. `unfruchtbare', stéripho- `unfruchtbar'

Slavic: *sterīcā: болг. стерица `Gelte'

Germanic: *stir-ōn- f.; *stir-k-ia- n., *stir-k-(i)ōn- f.

Proto-Germanic: *stirōn; *stirkia-n, *stirk(i)ōn

Meaning: barren; calf, lamb

Gothic: stɛrō f. (n) `the barren one'

Old English: stirc (stiorc, styric), -es n. `stirk, calf, young bullock or heifer'

English: stirk

Middle Low German: sterke f. `jonge koe, die nog niet bij de stier geweest is'

Old High German: stero `Widder'

Middle High German: stër, stëre, stërre wk. m. (/ st. m.) 'widder'

German: { [ Stärke < MLG ] }

Latin: sterilis, -e (OLat sterilus, -a) `unfruchtbar; leer, ertraglos'

Albanian: štjer_e junge Kuh, Lamm



STÂRV, stârvuri, s.n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo. 
stârví, stârvésc, vb. IV (înv.) 1. a mortifica. 2. a trăi fără muncă. 
pol:ścierwo
sarb, slov:стрвина
ucr:стерво 

etymonline starve:
O.E. steorfan "to die" (pt. stearf, pp. storfen), from P.Gmc. *sterban "be stiff" (cf. O.Fris. sterva, Du. sterven, O.H.G. sterban "to die," O.N. stjarfi "tetanus"), from PIE root *ster- "stiff, rigid" (cf. Gk. sterphnios "stiff, rigid," sterphos "hide, skin," O.C.S. strublu "strong, hard;" see stare). The conjugation became weak in English by 16c. The sense narrowed to "die of cold" (14c.); meaning "to kill with hunger" is first recorded 1520s (earlier to starve of hunger, early 12c.). Intransitive sense of "to die of hunger" dates from 1570s. German cognate sterben retains the original sense of the word, but the English has come so far from its origins that starve to death (1910) is now common.

*(s)terp- (-ph-)

Meaning: to loose force, sensibility, to become numb