ciul, ciut, ciont, ciot, ciung...chel

De unde am pornit:

"ca de obicei citez din Webdex, dau pe goagal transleit si starling.rinet.ru

CIUL, -Ă, ciuli, -e, adj. (Reg.; despre animale) Care are urechile anormal de mici; care are urechile sfâșiate, rupte; căruia îi lipsește o ureche sau ambele urechi, un corn sau ambele coarne. – Et. nec.
ciulí (-lésc, –; ít), vb. – 1. A (se) ghemui, a (se) încolăci. – 2. Despre cai și animale în general, a ridica urechile ținîndu-le drept în sus. – 3. A-și încorda auzul. – 4. A tăia urechile. – 5. (Maram.) A rotunji extremitatea unui trunchi. – Mr. ciulescu, ciulire. Este var. redusă de la ciuciuli „a (se) ghemui”, cum demonstrează identitatea de sensuri. Pentru posibilitatea acestei reduceri, cf. ciuciulean, „zbîrciog, ciupercă”, cu var. ciulean. Autorilor DAR le-a scăpat probabil acestă explicație, în ciuda var. ciuciuli, ciuciula, ciucela, pe care le citează, deoarece dicționarele nu cunosc sensul 1, care este totuși curent de la Budai-Deleanu (lupul flămînd care sub deasă tufă ciulit pe pîntece zace) pînă la V. Voiculescu (l-am găsit dimineața ciulit lîngă un trunchi). Tot DAR cunoaște vb. ciuli, „a (se) ghemui” dar îl citează separat, ca var. de la aciua, ceea ce nu pare posibil. Sînt puțin probabile der. din sb. čuliti (Cihac, II, 58) sau din lat. *ciullire, gr. ϰυλλῶ „a răsuci” (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193). Der. ciul, adj. (cu urechile tăiate), mr. ciul, deverbal de la cuvîntul anterior, ca mototol de la mototoli. După altă opinie (Pascu, I, 193; Diculescu, 428; DAR; Pușcariu, Lr., 260), din gr. ϰύλλος „tăiat”. Este cuvînt care apare în bg. čul „cu urechie tăiate” sau „cu urechi mici”, sb. čule „cu urechi mici”,, mag. csul(y)a „cu urechile tăiate”, toate împrumuturi probabile din rom. (după Cihac, rom. ar proveni din sb.). Ciulei, s.m. (nume de cîine; Ceratocarpus arenaria); ciuliu, s.m. (ciot de creangă).
ciut (ciútă), adj. – 1. Cu coarnele tăiate, fără coarne sau fără un corn. – 2. Cu urechile tăiate, fără urechi sau fără o ureche. – 3. (Animal) care are coarnele sau urechile foarte mici. – 4. (Trans.) Greoi, neîndemînatic. – Var. șut, ciut, megl. ciut. Creație expresivă, ca ciot „ciuntitură” și bot „rît; cioc” (cu der. bont „tocit” ca ciunt). Cf. it. ciotto „șchiop”, a cărui origine este necunoscută după Prati 287. Este cuvînt comun aproape tututor limbilor balcanice (alb. šut, šüt, bg., sb. šut, mag. csuta, suta, ceh. šutá, pol. szuty, rut. šuta, toate cu sensul de „fără coarne”), fie că este vorba de formații expresive independente, fie de împrumuturi din rom. Totuși opiniile asupra originilor cuvîntului rom. sînt împărțite. Cea mai curentă este cea care îl derivă din alb. (Meyer 420; Philippide, II, 707; Capidan, Dacor., I, 512 și II, 550; DAR); pentru a rezolva dificultatea ridicată de fonetism, s-a apelat la (Capidan) la explicația care pornește de la forma alb. articulată të šut. Această ipoteză nu este imposibilă, însă nu este folositoare, în lumina tuturor rădăcinilor expresive rom., care indică, prin aceleași mijloace, aceeași noțiune. După Cihac, II, 59, ar trebui pornit de la bg. După Pascu, I, 194, de la un lat. *tiutus, din gr. τυτθός și după Giulgea, RF, 49, din lat. exutus „scos, luat”, ipoteze forțate și neinteresante. Cf. Rosetti, II, 114. Aceeași rădăcină prezintă și o var. cu infix nazal, ciunt, adj. (mutilat; ciung; se spune despre oamenii, animalele sau obiectele cărora le lipsește un membru sau o parte), pentru a cărui formație cf. paralelismul lui bot și bont, ciont și probabil cioc și ciung; cf. și it. cioncare (calabr. ciuncari) „a mutila”. Der. ciunti (var. ciunta), vb. (a tăia, a reteza, a amputa, a tăia crengi); ciuntitură, s.f. (acțiunea de a reteza; membru sau parte retezată); ciută, s.f. (căprioară; animal sălbatic, fiară), pe care Capida, Dacor., I, 512 și II, 550 și DAR îl derivă direct din alb. të šute „ciută”; ciutărie, s.f. (parc rezervat pentru creșterea cerbilor); ciutac (var. ciutan, ciutaș), s.m. (nume de bou); ciutit, adj. (fără coarne).
ciót (cióturi), s.n. – 1. Parte rămasă dintr-un copac tăiat sau rupt. – 2. Nod. – 3. Parte, bucată. – 4. Mont, ciuntitură. – Mr. ciotă „mînă.” Creație expresivă, a cărei der. este paralelă cu cea a lui bot. Aceeași sursă expresivă a produs numeroase cuvinte asemănătoare în mai multe limbi, cf. sb. čot „colină rotundă” (Cihac, II, 56 îl consideră izvor al rom.), čotanoga „șchiop, fără un picior”; tc. çotuk „ciot”; mag. csut(a), csutkó „ciung”; it. ciotto „șchiop” (REW 2454; Battisti, II, 952); sp. din America chonco „ciot, ciuntitură”; etc. Der. cioată, s.f. (trunchi, ciot; ciot de creangă; obiect inutil) este un sing. refăcut după sl. cioate (nu sînt posibile ipotezele lui Brüch, ZRPh., XLI, 756, *aciotum, lat. acies, și Pascu, Arch. Rom., VII, 556, bazată pe lat. *ciutum, din gr. ϰυτός „care crește”); ciotac, s.m. (copac uscat care stă încă în picioare); ciotoacă, s.f. (trunchi noduros și nefolositor); ciuteică, s.f. (trunchi uscat care încă stă în picioare); ciotîrcă, s.f. (copac care a crescut strîmb); ciotur, s.m. (trunchi), pe baza pl. cioturi; cioturugă (var. ciuterugă), s.f. (trunchi, ciot), prin contaminare cu buturugă; ciotoi, s.n. (picior de pasăre); ciotos (var. ciotoros, cioturos), adj. (noduros); ciotcă, s.f. (trunchi, lemn; grămadă, stivă); ciotănos, adj. (slab), probabil prin contaminare cu ciolănos; ciotan, adj. (slab, piele și os); ciotolog, s.m. (șchiop), din sb. ςotonoga; ciotorog, s.n. (rădăcina cozii la cal; pantofi uzați); șontorog, adj. (șchiop), probabil prin intermediul unei forme *ciontorog, cf. ciunt; ciotec, ciotei, s.n. (lemn). Cf. ciut, ciunt, ciung. După paralelismul bot și bont, ciut și ciunt, se pare că rădăcina expresivă ciot a dezvoltat și o var. cu infix nazal, ciont (var. cioantă, formată pe baza pl.), s.n. (Trans., os, os lung; deget; ciot de creangă); mag. csont, pe care DAR, Scriban și Gáldi, Dict., 116, îl indică drept etimon al cuvîntului rom. sau creație expresivă îndependentă. Aceleiași rădăcini se pare că îi aparține cion(o)ate (var. gion(o)ate), s.f. pl. (Trans. și Munt., picioare, labe), pe care Drăganu, Dacor., III, 696 și DAR îl derivă de la un lat. *genuata. 
 ciung (ciúngă), adj. – 1. Fără un braț. – 2. Fără un corn. – 3. Cu crengile (uscate) tăiate. – Mr. ciungu, megl. ciung. Formație expresivă, comună multor limbi; cf. alb. tšunk „invalid”, it. cionco (la speranza cionca, Dante, I, IX, 18), mag. csonka „ciung”. Pentru sensul principal al rom., cf. calabr. mani-ciuncu „ciung”. Pentru formarea sa, cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 106; Meyer 442; Densusianu, Hlr., 231; Philippide, II, 707. La rîndul nostru, credem că ciung nu este altceva decît însăși rădăcina expresivă cioc, cu infixul nazal, ca în it. ciocco › ciocno; ipoteză care pare a fi confirmată de existența lui cionc, adj. (tăiat, ciung, bont, tocit), pe care Cihac și DAR îl derivă din mag. csonka și a lui cioncă, s.f. (pipă), der. din cuvîntul anterior. Pe de altă parte, este greu de separat această rădăcină de cea a lui ciunt. Der. ciungi, vb. (a mutila, a tăia un braț; a tăia coarnele); ciungitură, s.f. (pădure cu copaci cu crengile tăiate); ciungări, vb. (a mutila); ciungar, s.m. (persoană care curăță copacii); ciungără, s.f. (oaie cu coarnele tăiate)

...........................si gata n-am sa mai copiez definitiile din webdex. Parerea mea e ca ar trebui sa se reconstruiasca familiile de cuvinte pe baza radacinilor.
cred ca voi face altfel: voi lua radacina PIE de acum incolo si voi scrie posibilele cuvinte din romana.

De exemplu cuvintele astea de mai sus ce au in comun: cio, ciu , chiu...- trebuie sa insemne ceva de genu' : scurtat, taiat, fara ceva...

paranteza:
cautand posibila radacina PIE pentru ciuli:

Proto-IE: *k(')ūl-

Meaning: back, hind part

Latin: cūlus, - ī m. `die Mündung des Mastdarms, der Hintere'

Celtic: OIr cūl; Cymr cil `Rücken', usw.

pe etymonline  

hind substantiv: "female deer," O.E. hind, from P.Gmc. *hinthjo- (cf. O.N. hind, Du. hinde, O.H.G. hinta, Ger. Hinde "hind") perhaps from PIE *kemti-, from root *kem- "hornless" (cf. Gk. kemas, Lith. smulas "young deer, gazelle").  Foarte interesant... chiar ca-i Turnul lui Babel

hind adj: c.1300, "rear, back," perhaps a back formation from O.E. behindan "back, behind," used as adverb and preposition, or from or influenced by O.E. hindan (adv.) "from behind," from P.Gmc. *hind- "behind" (cognate with Goth. hindan (prep.) "on that side of, beyond, behind;" Ger. hinten "behind"), of unknown origin. Possibly influenced by M.E. hiner (adv.) "back, rear."

Proto-IE: *k'am-; *kam-, *gam- / -e-

Meaning: a hornless/short-horned beast

Old Indian: śáma- {hornlos} `tame, domestic' [probably not here], śamana- m. `a k. of antelope' (L.)

Old Greek: kemás, -ádos (auch kemmás, kemphás) f. `Hirschkalb, junger Hirsch, junge Hindin, Spiesser'

Slavic: *komolъ/*gomolъ `безрогий'

Baltic: *čmaûl-a- (1), *čmul-a- adj., *čmaûl-iā̃ (1)

Germanic: *xin-d-ṓ f.

paranteza inchisa :)

Deci: ciuli- isi da urechile in spate, inapoi incat pare ca nu le are... daca e sa cauti cu goagal asta iti spune: si in engleza si in albaneza si in basca (inapoi, in spate=itzuli, lay back)... dar si a-si ascuti simtul auzului de exemplu tinandu-si urechile drept in sus (perk up)

tot cu cio, ciu, chiu...- care sa insemne taiat, scurtat:

ciorcani- a taia via;
ciorsai-a razui;
ciort- (nu vi se pare ca seamana cu "scurt"?)
pai si ciordi- te cam scurteaza de bunuri ciorditorul, la fel cioreca
ciornai: vite slabe, mici
ciopârtác-cu coada scurta;ciopârti-a taia bucati la intamplare, ciocarti; ciopata-bucata de carne
ciozni-a-si taia, reteza ceva;
ciozvârtă-bucata de carne
ciot, cioata
ciut- daca iti lipseste vreun corn, sau ai o ureche ce sta ciulita esti cam ciudat, nu-i asa? Stiti ce mai e ciudat? Ca acest cuvant vine din bulgara cica...
ciob- cu  familia lui:=ciubli, ciubla, ciubanc,ciucort
cioabla-arbore taiat pe jumatate
cioanca-lulea cu coada scurta
cioarsa-unealta cu taisul uzat- care taie prost
ciobaca-luntre scobita dintr-un trunchi de copac
ciolej-tulpina de porumb dupa ce s-au recoltat stiuletii sau partea de jos a tulpinii ce a fost taiat- et. nec.
cioinac-cutit cu lama scurta incovoiat v=folosit in viti-pomi-cultura- et. nec
ciolac-ce nu are o mana- turca;
ciolpan- trunchi fara crengi si frunze- et. nec
ciolan
ciolha-trunchi gaunos de copac
ciomag-nu cred ca e turcic
ciomp-bustean, buturuga, ciot
ciompleu-vezi ciolpan
cionc, cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă.
ciong
ciont
ciop-trunchi

ciopârtác, adj. (reg.) cu coada scurtă, cu coada fără sfichi (smocul de păr din vârf). 

ciopli-nu cred ca e din nici o bulgara=ciocarti 
ciopritór, ciopritoáre, s.n. (reg.) butuc fixat în coada plutei, pentru încetinirea alunecării sau pentru oprirea plutei (e si butuc si opritor, tare nu?)
cioreca-a fura , a sterpeli, a ciurdi, a ciujdi, a ciorti

cioric-soric- e pielea taiata de pe animal, nu?
ciuc-cu el tai si scurtezi, nu?
ciucí, ciucésc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se așeza pe vine, a sta pe ciuci, a se stârci, a se strânge, a se face ghem, a se ghemui. 2. a strânge laolaltă, a turti, a mototoli, a totoliți, a boți.No, cand stai ciuci esti mai scurt, nu? eu nu cred ca e slav...

toate trebuie sa aiba o radacina 

Proto-IE: *ksew-, *ksew-n-

Meaning: to scrape, to cut

Old Indian: kṣurá- m. `razor; a thorny plant (ciulín (ciulíni), s.m. – 1. Varietate de scaiete (Carduus nutans; Dipsacus silvestris; Onopordon Acanthium; Berberis vulgaris; Xanthium spinosum; etc.). – 2. (Înv.) Cui de fier folosit la tortură. – Mr. ciuliiă „spin.” Sl., cf. rus. čilim, mag. súlyom (Cihac, II, 58); din mag. după Gáldi, Dict., 173. – Der. ciulinos, adj. (spinos); ciuline, s.f. pl. (paste făinoase).)'; kṣnauti `to whet, sharpen', , ptc. kṣnutá-, kṣnótra- n. `whet-stone'

Avestan: hu-xšnuta- `gut geschärft'

Old Greek: ksǘō, aeol. ksǖ̂sai̯, pass. ksǖsthē̂nai̯, pf. pass. éksǖ̆smai̯ `schabe, reibe, glätte', ptc. ksǖ̆stó-; ksǖ̂sma n. `Abschabsel, Span, Zupfleinwand usw.', ksǖ́strǟ `Schaber, Striegel', ksǖ̂stron `Schaber, Feile; Sichel, Sense am Wagen'; ksüró-n n. `Rasiermesser'

Germanic: *snaww-ú- adj., *snau-[ɵ]-a- adj., *snau-[ɵ]-ia- vb.

Proto-Germanic: *snawwú-, *snau[ɵ]a-, *snau[ɵ]ian- vb.

Meaning: little, short, fine, etc.

Old Norse: snögg-r `kurzhaarig'; snoδin-n m. `kahl', snauδ-r `kahl, arm'; sneyδa wk. `berauben'

Norwegian: snögg; snaud; dial. snoden; snöyda `entblössen'

Swedish: snöd; dial. snügg, snägger `kurz'; snagg-hɔrig `kurzhaarig'; dial. snɔgg `schön'; snugga `kurze Tabakspfeife'; snöd `schnöde'; dial. snöda `verschwenden'

Danish: dial. snöde `verkwisten'; dial. snöde `verschwenden'

Old English: besnyɵɵan `beroven'; snyɵian `snuffelen'

Middle Dutch: snōde `schamel, gering, arm, waardeloos, ellendig, smadelijk, onwaardig, snood'

Dutch: snood

Middle Low German: snȫde `wertlos, klein, gering, armselig, schlecht, kümmerlich, ungesund, gemein, ehrenrührig'

Middle High German: { besnoten `gering, schwach' }, snȫde adj. act. `Verachtung ausdrückend, vermessen, übermütig, rücksichtslos', pass. 'verächtlich, ärmlich, erbärmlich, schlecht, gering'; { EaHG alem. beschnotten `knapp, kaum hinreichend' }

German: schnöde

Ma gandesc atunci ca si chel-din turcescu kel si a cheltui din magh.költeni sau rut.keltuwati (nu se stie sigur din care, ce si cum, dar nu sunt sigur autohtone, nici nu se pune problema domne', pentru ca scrie neshte neni in neshte carti, iar eu sunt o amarata de contabila si sigur nu ma pricep) trebuie sa vina tot de la radacina ce inseamna a taia, a scurta in PIE. Mai sus am observat ca gasesc sensurile de chel si a cheltui legate de radacina asta. Si sunt sigura ca nu provin din limbile turca sau maghiara etc pt ca le gasesc in toata Europa sau Indoeuropa:

chel si cheltui (bald si spend) pe google: (a, de ce nu vine chel de la calvus din latina, chiar, no cum de-au ratat ocazia asta... futu-i):
alb:gollomesh      kaloni
dan:skaldet
estona:kiilas        kulutama
finlandeza:kalju    kuluttaa
franceza: chauve ( asta imi seamana cu plesuv care cica vina la noi dintr-un slav plesiv) 
germ:kahl
irl:                         chaitheamh

(ce am gasit ciudat aici ca irlandeza, gruzina?? si galeza au alt cuvant pentru chel: maol, meloti si moel)  

isl:skalla  
kannada:                 kaḷeyalu
let:kails
maced:ќелави
norv:skallet
oland:kaal
sarb:ћелав
sued:kala
tamil:                    celavu
telugu:                  cellin̄cu
thai:                      chı̂ c̀āy       
viet:                      chi tiêu