HOBÂC, hobâcuri, s.n. Groapă, scufundătură pe un drum, făcută de ape. – Et. nec.
hop interj. – Exprimă efortul de a sări sau de a ridica o greutate; servește ca îndemn în aceste împrejurări. – Var. hopa(i). Mr. hop. Creație expresivă, cf. alb. hop, germ. hopsen, engl. to hop, tc. hoppaha (după Graur, GS, VI, 330, tc. este etimon al rom. hop așa). – Der. hop, s.n. (salt, săritură; obstacol, groapă; dificultate, neplăcere); hopăi, vb. (a sări, a țopăi); hopină, s.f. (denivelare, groapă); hopuros, adj. (plin de gropi). – Cf. țop.
Proto-Basque: *hobi
Meaning: grave, tomb
Bizkaian: obi
Gipuzkoan: obi
High Navarrese: obi
Low Navarrese: hobi
Lapurdian: hobi
Zuberoan: hobi
Roncalese: obi
Comments: Cf. PNC *fiwɨ ( ~ -b-,-o) 'grave' (1682).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu