caier

ceár s.n. sg. (înv.) păr, cosiță.

i-ascultati aici definitie:caíer (cáiere), s.n. – Mănunchi, cantitate de lînă sau cînepă de tors. – Mr. caer, megl. cair, istr. caier. Lat. *călērus. Acest cuvînt apare numai în lat. în forma gălērus, cu sensul de „căciulă de blană cu părul pe din afară”, considerată a fi der. de la gălea, și necesită o explicație. Ideea de bază a lui gălērus nu trebuie să fie cea de „coif”, ca în gălea, ci aceea de „coc de păr”, ca în lat. căliendrum „coc fals, coc de păr care servește de podoabă”, de unde abruz. kelyendrę „boboc de floare” (REW 1514). Se știe că căliendrum reprezintă gr. ϰάλλυντρον, cuvînt obscur, pe care Bailly îl interpretează ca „tout ce qui sert à nettoyer”, de unde „pămătuf, coamă, smoc, șuviță de păr, moț” și îl pune în legătură cu ϰαλλύνω „a curăța, a înfrumuseța”. Pare a fi mai probabil să se plece de la χαλαρός „moale, fleșcăit”, χαλᾶν „a slăbi”; astfel încît ar însemna „obiect flasc, fără consistență”, explicîndu-se astfel mai bine sensurile secundare ale lui ϰάλλυντρον. De la aceeași familie provine ϰάλανδρος „ciocîrlie”, numită astfel datorită moțului, cf. numele său lat., gălērῑ tus, de la gălērus după Boissacq, origine necunoscută; Walde 83 se gîndește la χαράδριος „specie de pasăre”. Presupunem că gălērus, care trebuie să reprezinte un *călĕrus, este corespondentul lat. al gr. χαλαρòς „fleșcăit” tot așa cum căliendrum este al lui ϰάλλυντρον; caz în care este evident că a însemnat probabil „moț, ciuf”, cf. gălērῑtus „(pasăre) moțată”, fiind secundară accepția de „căciulă”. Celelalte explicații nu sînt convingătoare. Sl. kǫdrĭ „încrețit” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 329) sau kǫdrjavŭ „încrețit” (Cihac, II, 37) nu pot fi admise. Pușcariu 251 (și ZRPh., XVIII, 689 și DAR) a propus un lat. *carium, de la carĕre „a scărmăna”, al cărui fonetism este dificil; același autor Dacor., III, 669, de la lat. *cavabile, pe care nu-l înțelegem. Pascu, Archiva, XV, 439, (repetat în Lat., 256 și Pascu, I, 192) presupune un lat. *cairum, de la gr. ϰαĩρος „fir”. În sfîrșit, Giuglea, Contributions, 15-19, de gîndește la lat. caia „par”, cf. gasc. cay, sp. cayado prin intermediul unui dim. de tipul *caiulus (cf. Densusianu, GS, VII, 275); în afară de acestă dificultate fonetică, acestă explicație pare a admite o confuzie nefirească între caier și furcă. Der. încăiera, vb. (a pedepsi; refl., a se părui, a se bate, a se lua la bătaie); încăierătură, s.f. (bătaie). Sensul se explică pornind de la noțiunea de „încurcătură”. Totuși DAR preferă să plece de la un lat. *incavellare, de la cavella „coș”, ipoteză dificilă și totodată inutilă, pe cînd Spitzer, Dacor., IV, 654, propune un lat. *incavulare.

cấlți s.m. pl. – Fire rămase de la dărăcitul cînepii sau inului. Sl. klŭkŭ, pl. klŭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 723; Berneker 525), cf. ceh. kloč „smoc de lînă”, pol. kłaki „smoc de lînă.” – Der. încîlci, vb. (a amesteca, a încurca), cf. sl. sŭklŭčiti, rus. kločitĭ; încîlceală, s.f. (încurcătură, confuzie); încîlcitură, s.f. (confuzie, hățiș); descîlci, vb. (a descurca, a desluși). Confuzia lui -ți › -ci nu este clară, cf. arici.

COSÍȚĂ, cosițe, s.f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ♢ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

Proto-IE: *kais-

Meaning: hair, mane

Old Indian: késara- m./n. `hair, mane' (s instead of ṣ from *kesra-; but in later lit. usually keṣara-)

Germanic: *xizd-ōn- f., *xaizd-ōn- f.

Proto-Germanic: *xizdōn, *xaizdōn

Meaning: tow

Old English: pl. heordan `Werg', heorδ-swǟpe `Haar-Hüllerin'; hāδ-swǟpe `Haar-Hüller in'

English: hards `Werg'

Old Frisian: hēde `Werg'

Dutch: hede `Werg'

Middle Low German: herde `Flachfaser'; hēde, heide f. `Werg, Hede'

German: { Hede }

Latin: caesariēs, -ēi f. `Haupthaar, Haar'

Russ. meaning: волосы, грива

Root: kais-

English meaning: hair

German meaning: `Haar'

Material: Ai. kēsara- m. n. Haar, Mähne' (s statt ṣ aus einer Form *kēsra-, z. B. Wackernagel Ai. Gr. I 232); vgl. oben kéśa- unter kaik̂-;    lat. caesariēs `Haupthaar' (Rhotazismus unterblieben zur Vermeidung zweier r);
    über toch. A śiśäk, В ṣecake `Löwe' s. Van Windekens Lexique 120 f., E. Schwentner IF. 57, 59, Pedersen Toch. 247.

Proto-IE: *kAs-

Meaning: plait, woman's hair

Slavic: *kosā́ (волосы); *kosmъ

Word: коса́

Near etymology: I. (напр., волос), укр. коса́, цслав. коса, болг. коса́ "волосы", сербохорв. ко̀са, вин. ко̏су, др.-чеш. kоsа, слвц., польск. kosa "коса".

Further etymology: Родственно лит. kasà "коса (волосы)", др.-исл. haddr (прагерм. *hazda-) "волосы на голове у женщины", ср.-ирл. сír "гребень" (из *kēsrā), связано чередованием гласных с чеса́ть, чешу́; ср. далее лит. kasýti "почесывать", лтш. kasît "скрести, чесать", др.-инд. kacchuṣ "чесотка", авест. kasvīš "сыпь на коже", греч. κεσκέον "пакля"; см. М.--Э. 2, 170; Траутман, ВSW 120; Бернекер 1, 580 и сл.; Мейе, МSL 14, 338; Ét. 252; Гофман, Gr. Wb. 141. Ср. косма́.

Pages: 2,344-345

Baltic: *kas-ā̂ f.

Proto-Baltic: *kas-ā̂ f.

Meaning: plait

Lithuanian: kasà `Haarflechte, Zopf'

Lettish: kasa `Haarflechte'

Germanic: *xazd-a- m., *xizd-ōn- f.

Proto-Germanic: *xazda-z, *xizdōn

Meaning: long hair

Old Norse: hadd-r m. `Kopfhaar der Frau'

Swedish: hadd `Eriophorum vaginatum'

Old English: heord `Haar', pl. heordan `Werg'

Middle Dutch: herde `Flachsfaser'

Celtic: Ir cass 'gelocktes Haar'

Russ. meaning: коса, женские волосы

References: WP I 449 f

Comments: Not quite clear is the relationship to *kes- 'to comb, scratch' (țesálă)