leustean

leușteán (-éni), s.m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω.
LEUȘTEÁN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii. 

Si cuvantul asta mi-a sunat asa, nemteste.

Proto-IE: *leust-

Meaning: to square; pointed stick

Germanic: *liust-a- vb.; *liust-a- m., *lust-i- c.

Proto-Germanic: *liustan- vb.; *liusta-z, *lusti-z

Meaning: rough-hew

IE etymology: IE etymology

Old Norse: ljōst-r m. `Gabel zum Fischstechen', lust-r m. `Knüttel'; ljōsta st. `schlagen, stossen, stechen, zerreissen'; lost n. `Schlag, Hieb'

Norwegian: ljoster; losta `Rinde od. Borke von Bäumen spalten'

Swedish: ljuster

Danish: lüster

Celtic: MIr loss `die Spitze von etwas, Schwanz'; Cymr llost `Speer', llost-en `Schwanz', Bret lost `Schwanz'

Russ. meaning: обтесывать; остроконечная палка

Daca e sa il interpretez asa inseamna ceva ce sta drept sau a ascutit.

De la  germana (Liebstöckel) pana la ucraineana,rusa (lyubystok) e un cuvant compus din a iubi sau dulce si a lipi sau a sta ridicat =asa vad eu...

dan:løvstikke
fin:Liperi
it:levistico
lat:ligusticum
lit:gelsvė   
norv:Løpstikke
olandeza:lavas
pol:lubczyk   
slovaca:ligurček
sued:libbsticka
alte multe tari -engl, fr, etc au lovage...
   
Ce e interesant e regionalismul luștereag pe care eu il vad ca leustereag adica tot de rad leust  si asa as putea explica  si urmatorul cuvant:

LÚJER, lujeri, s.m. Tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee); ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase. – Et. nec.
sau
lújer (lújere), s.n. – Tulpină, vrej, cocean. – Var. hluj(er), luger, hlujan. Sb. lužanj „praz”, lužan „narcisă”, lužanjica „zambilă”. Pentru tranziția semantică, cf. sp. puerro și porreta. Der. din sl. hladŭ „bețișor” (Cihac, II, 139; Byhan 314) este mai puțin probabilă. Din hlujan s-a obținut hlujer prin schimb de suf. și apoi hluj, sing. refăcut (Byck-Graur 28).
hluj, hluji, s.m. (și hlújuri) 1. tulpină bățoasă a unor plante erbacee mari (ca porumbul); cocean. 2. cotor. 
HLUJ ~i m. reg. v. HLUJAN /Orig. nec.

Tot cautand la leustean pe goagal, ajunsei la bulgara unde-i zice devisil si-mi semana cu localitatea Deveselu aia cu baza americanilor :)