Bade

webdex
la dictionar etimologic spune:
báde s.m. – 1. Termen de adresare care, în limbajul popular din Trans., Mold. și Basar., se aplică persoanelor mai în vîrstă sau de rang mai mare, dacă nu sînt cunoscute. – 2. Termen pe care îl folosesc de obicei femeile de la țară pentru bărbatul iubit. – Var. (Trans.) badiu. Numeroase dim.: bădi(u)c(ă), bădicuț(ă), bădieș, bădișor, bădiț(ă), bădițel, bădi(u)țică, bădi(u)liță, etc. Origine necunoscută. Coincide cu bg. bata, batju „termen de adresare către fratele mai mare”, sb. bato, bača, mag. bátya; este însă posibil ca aceștia să provină din rom. Poate fi vorba de forma autohtonă a rădăcinii indoeuropene pentru „tată”, cf. baci și rus. batjuska. Nu pare a fi întîmplătoare coincidența cu lazio bade „bătrîn”, bad „a îmbătrîni” (cf. Mélanges Soc. Ling., IX, 151). Pentru proveniența rom. a rut. badika, cf. Candrea, Elemente, 406.

Radacina PIE:

cred ca e asta:

Proto-IE: *bhā-, *bhā-t-

Meaning: father, (elder) brother

Slavic: *bāt=

Baltic: *ba-t-ia-, *ba-l-ia- m.

Germanic: *bō[w]-an- m., *bō-l-an- m., -ōn- f.

Russ. meaning: отец, (старший) брат

References: [Different in Pok.]

Inclusiv "buddy" din engleza americana are radacina asta, sa nu mai zic de:
"BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s.m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân. " 

buda, bordei

 webdex

búdă (-de), s.f. – 1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s.f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s.n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s.m. (fîntînar).
bordéi (bordéie), s.n. – Colibă. – Var. burdei. Origine discutabilă, dar probabil mai puțin obscură decît se consideră. Coincide cu fr. bordel, sp. borda (REW 1216); dar această coincidență este întîmplătoare. Bazîndu-se pe această asemănare, Gamillscheg, Rom. Germ., II, 263 și Scriban, Arhiva, XXXIX, 93, au vrut să explice cuvîntul pornind de la un germ. bord „scîndură” , posibilitate respinsă de Densusianu, GS, VII, 88. Principala rațiune a obiecțiilor specialiștilor față de această derivare este cunoscuta absență a termenilor germanici vechi în rom. După Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene. Tot Densusianu, GS, VII, 89, recurge la un indo-european bhardh-, fără să indice calea sa de pătrundere. REW 1216 și DAR, după ce au respins ipoteza unui etimon germanic, se referă la bg. În sfîrșit, Giuglea, Dacor., III, 594, pornește de la rom. bord „bulgăre uscat”, care ar proveni din gr. În ce ne privește, credem că ar fi inutil să căutăm atît de departe în trecut. Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bușdei, bujdeucă, care înseamnă toate „colibă” (cf. budă). Cf. rut. bordej, sb. burdely, bg. burdei, bordei, mag. bordej, bordely, care uneori se consideră a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220). 

si Etymonline:

booth (n.) mid-12c., from Old Danish boþ "temporary dwelling," from East Norse *boa "to dwell," from P.Gmc. *bowan-, from PIE root *bheue- "to be, exist, grow" (see be). See also bound (adj.2). Cf. German Bude "booth, stall," Middle Dutch boode, Lithuanian butas "house," Old Irish both "hut," Bohemian bouda, Polish buda, some probably borrowed from East Norse, some formed from the PIE root.

 

proto-celta : buta-house

protobasca:*bor̄da 

 

si 

 

Radacina Proto-IE: *bhōw-

bustean

Revin cu bustean si buturuga (de aici).
Am gasit un mic dictionar cu proto-celta unde: busti=tree trunk.

răvăși

 webdex:
A RĂVAȘ//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răscoli; a scotoci. 2) (părul) A împrăștia în toate părțile. 3) fig. A supune unor emoții puternice; a răscoli. /Orig. nec.

RĂVĂȘÍ, răvășesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. – Cf. scr. rovašiti.

Curios de unde l-om fi luat noi, pt ca il gasim in engleza -ravish- si in franceza -ravage- si inseamna practic acelasi lucru. Apai, daca era de la francezi si-ar fi dat seama si cei care au scris dictionarele noastre, cred...  

Pe Etymonline.com radacina e lat rapere "to seize, hurry away"

De la latini avem răpí, hrăpăréț, rupt... (cum suna, ha?)

Da' ce interesant- nu mai conteaza de unde l-am imprumutat noi sau daca l-am imprumutat- cuvantul asta are urmatoarea radacina- cu forma si sens aproape la fel:

starling.rinet.ru:

Proto-IE: *rAwǝ-

Nostratic etymology: Nostratic etymology

Meaning: to tear apart, to break in pieces

Tokharian: A, B ruwā- 'pull out (from under a surface)' (Adams 537)

Old Indian: ravate, aor. rāviṣam, intens. roruvat, ptc. rutá- `to break or dash to pieces'

Slavic: *rъvātī, *rūjǭ; *rūtī, *rovǭ

Baltic: *raû- (-ja-) vb. tr. (2), *raw-ē̂- vb., *rāw-ā̂ f., *raû-tl-ia- c. (2)

Latin: ē-ruo, -rutus `to tear out', dī-ruo, -rutus `to destroy'

Celtic: *raumā > MIr ruam `Spaten, Grabscheit', ruamor `effosio'

Russ. meaning: разрывать, разбивать

 

mosorî

webdex
mosorî (-rắsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans. – Der. mosorîtură, s.f. (înv., umflătură, tumoare).

starling.rinet.ru:

Proto-IE: *mos-

Meaning: sore (on skin)

Old Greek: mṓlōps, -ōpos m. `Strieme, blutunterlaufene Stelle'

Slavic: *mozolь ?

Germanic: *más=

Russ. meaning: болячки на коже

mujdei, must

webdex:

MUJDÉI n. Usturoi pisat cu apă, puțin oțet (sau moare), sare (uneori și untdelemn), folosit drept condiment la unele mâncăruri. /must + de + înv. ai (ai=usturoi)

mojdí (-désc, -ít), vb. – A pisa, a melița. Sb. možditi. – Der. mujdei (var. mojdei), s.n. (pastă de usturoi cu ulei sau cu apă), cf. sb. meždenik, „pastă de fasole” (după Cihac, II, 204, din sl. moštĭžĭ „untdelemn”; după Tiktin, din sl. mozga, cf. mîzgă; după părerea lui Crețu 338, din lat. mūria de allium); mojdier, s.n. (pilug).

Deci vine sau nu vine de la "must de ai" ?

must (músturi), s.n. – 1. Suc de struguri. – 2. Cidru. – 3. Suc, zeamă. – Mr. mustu, megl. most. Lat. mustum (Pușcariu 1140; Candrea-Dens., 1184; REW 5783), cf. alb. mušt (Philippide, II, 648), cf. it., sp., port. mosto, prov., cat. most, fr. moût. – Der. musti, vb. (a avea lichid din abundență; a lăsa zeamă sau sevă, a stoarce, a extrage sucul); mustit, s.n. (acțiunea de a musti); mustitor, s.n. (zdrobitor; lin, călcătoare); mustar, s.m. (vînzător de must); mustărie, s.f. (prăvălie de vinuri); mustăreață, s.f. (zeamă eliminată de trunchiul de mesteacăn; sevă), cu suf. -eață (după Candrea, dintr-un lat. *mustaricia); mustometru, s.n. (alcoolmetru); mustos, adj. (zemos), pe care REW îl derivă direct din lat. mustōsus; mustuială (var. musteală, mustuitură), s.f. (tescovină; boștină). – Din rom. provine bg. must (Romansky 122).

Si-acum sa vedem cum se face mujdeiul si cum se obtine mustul?

Prin a presa, framanta, zdrobi ceva, nu? 

Iar ceva presat, zdrobit, framantat ce este ? 

Un amestec de materii de consistente diferite: solid cu lichid, uscat cu ud, tare cu moale. O mixtura.

(etymonline:

mash (v.) O.E. mæscan, "to mix with hot water," from same root as mash (n.). Meaning "to beat into a soft mass" is mid-13c. Related: Mashed; mashing. For romantic sense, see masher.

mash (n.) "soft mixture," late O.E. *masc (in masc-wyrt "mash-wort, infused malt"), from P.Gmc. *maisk- (cf. Swedish mäsk "grains for pigs," Ger. Maisch "crushed grapes, infused malt," O.E. meox "dung, filth"), from PIE *meik- "to mix" (see mix (v.)). Originally a word in brewing; general sense of "anything reduced to a soft pulpy consistency" is recorded from 1590s, as is the figurative sense "confused mixture, muddle." Short for mashed potatoes it is attested from 1904. 

 

must (n.1) "new wine," O.E. must, from L. mustum (also source of O.H.G., Ger. most, O.Fr. moust, Mod.Fr. moût, Sp., It. mosto), short for vinum mustum "fresh wine," neuter of mustus "fresh, new, newborn," perhaps lit. "wet," and from PIE *mus-to-, from root *meus- "damp" (see moss)

Radacini PIE:

starling.rinet.ru:

Proto-IE: *meik'-, -g'-

Meaning: to mix, to knead

Tokharian: B maiki 'broth' (Adams 471)

Old Indian: mimikṣati, caus. mekṣáyati `to mix, mingle with'; mekṣaṇa- n. `wooden stick or spoon for stirring', miśrá- `mixed, mingled'

Avestan: misvan- `die gemischten enthaltend'

Old Greek: mígnǖmi/méi̯gnǖmi, -ǘō, mísgō, aor. mêi̯ksai̯, míkto, p. emígēn, pf. m. mémigmai̯/ mémigmai̯ `mischen, unter-, durcheinander bringen, verbinden', med. `sich mischen, verkehren, im Kampfe zusammentreffen'; adv. ana-, epi-míks `durcheinander'; adv. míga, migádǟn, -di s, mígda, -dǟn `gemischt'; mêi̯ksi-s f. `Vermischung etc.', mêi̯gma, mígma, mêikhm[a] (Alk.) n. `Mischung'

Slavic: *mēsītī, *mēsjātī; *mēsь

Baltic: *meĩč- vb. tr., *maĩč-ī̂- vb., *maĩč-t-a- c., *mič-ē̂- vb., *mič- vb. intr.

Germanic: ? *misk-ia- vb.

Latin: misceō, -ēre, -uī, mixtum `mischen, vermischen'

Celtic: *misk- > OIr commescatar `miscentur', inf. mescad; Cymr mysgu `mischen'

Russ. meaning: мешать, месить

References: WP II 244 f

Proto-IE: *men(ǝ)-

Nostratic etymology: Nostratic etymology

Eurasiatic: *mVnV

Meaning: knead, press

Indo-European: *men-

Altaic: *mónŋo

Uralic: *minV ?; *mäńV (Paasonen OW 126). (cf. also Ug. *menV 'tear'?)

References: МССНЯ 350 (different and worse in ОСНЯ 2, 61). ND 1435 *m[ä]ǹ(ʔ)V 'rumple, bend' (+Berb. and Arab.).

Meaning: to rumple

Old Indian: carma-mná- m. `tanner'

Old Greek: matéō (aeol. ptc. f. pl. mátẹ̄sai̯) `treten', 3 sg. mateî = pateî Hsch.

Slavic: *mę̄́tī, *mь̃nǭ; *mę̄́dlo

Baltic: *min̂- (*min-a-) (1) vb. tr., *min̂-t-uw-a- c.

Celtic: *mntro- > Cymr mathr m. `proculcatio', mathru `proculcare', Bret mantra, ptc. mantret `vom Schmerz niedergedrückt'

Russ. meaning: мять

References: WP II 263 f

Proto-IE: *menk-

Meaning: to rumple, to knead

Old Indian: macate `to pound, grind'; maṅkú- `shaking, vacillating'

Slavic: *mę̄kъkъ(jь), *mę̄knǭtI, *mę̄čītī, *mę̄kātī, *mę̄kɨ̄nā; *mǭkā́

Baltic: *min̂k-ī̂-, man̂k-ī̂- (1) vb., *min̂t-l-ā̂, -iā̃ (1/2) f., *min̂k-š-t-a- (1/2) adj., *min̂k-ī̂- (2?) vb.,

Germanic: *mang-ia- vb.; *mang=

Russ. meaning: мять, месить

References: WP II 26

Proto-IE: *meus-, *mūs-

Meaning: moss

Armenian: mamurr `fucus, alga, muscus, situs'

Slavic: *mъxъ `мох, плесень; моховое болото'

Baltic: *mūs-a- c., *mus-ā̂ f.

Germanic: *mús-a- n.; *mús-an- m.; *míus-a- n., m.; *miuz-í- c., *miuz-iṓ f.; *máus-a- m., n.

Latin: muscus (~ -ū-), gen. -ī m. `Moos'

Russ. meaning: растение (мох)

References: WP II 249 f

Proto-IE: *mū-

Nostratic etymology: Nostratic etymology

Meaning: to wash, to wet

Old Greek: kypr. mülásthai = tò sō̂ma hḕ tḕn kephalḕn smḗxasthai. Kǘprioi (Hsch. = Bechtel Dial. 1, 451), NGreek (Chios) mūliázō, mūlíasma 'im Wasser einweichen' (Fraenkel, 417)

Slavic: *mɨ̄́tī, *mɨ̄́dlo

Baltic: *maû- vb. (2); *maû-d-ī- vb., *mū̂-d-ē̂- vb. (2)

Germanic: *mūt-[ō]- vb.

Russ. meaning: мыть(ся), мочить(ся)

References: WP II 249 f

Comments: [Cf. *mū- `to soil']

Proto-IE: *mAizg-

Meaning: inner side of bark; sediment

Slavic: *mēzgā́

Germanic: *maisk=

Proto-Germanic: *maisk=

Meaning: mash

IE etymology: IE etymology

Old English: mǟsc-, māx-wyrt, -e f. `mash-wort, the wort in the mash-tub'

English: mash `zerquetschen'

Middle Low German: masch, mēsch, mēsche-wert, meisch `ungegorener Malzsaft, Maische'

Middle High German: meisch st. m. 'maische'

German: Maisch m., Maische f. `отвар солода, брага'

Russ. meaning: мезга / осадок

bistar

webdex:
biștári s.m. pl. – Bani. Țig. bišto „al douăzecilea” (cf. cuvîntul în Wlislocki 76), probabil folosit la început, în arg., ca echivalent al lui „pol”, monedă de 20 lei. Bogrea, Dacor., VII, 36, indicare acest etimon, a cărui autenticitate este combătută de Graur, 130, care propune în loc biš star „24”, care se înțelege mai puțin (cf. Juilland 159). Un țig. bištari, la Vasiliu, GS, VII, 104.

Dar daca n-o fi asa? Oricum bišto nu se refera la sensul lui bistar- adica bani, ci la - cred - de 2 ori 4

Starling.rinet.ru:

Proto-IE: *mizdh-

Meaning: pay

Old Indian: mīḍhá- n. `contest, strife; prize, reward'

Avestan: mī̆žda- n. 'Lohn'

Other Iranian: NPers muzd 'Lohn'

Old Greek: misthó-s m. `Lohn, Sold, Miete, Belongung, Tagelohn'

Slavic: *mьzdā́

Word: мзда,

Near etymology: возме́здие, безвозме́здный, ст.-слав. мьзда μισθός (Супр.), болг. мъзда́ (Младенов 309), словен. mǝzdà, чеш., слвц. mzda, в.-луж. zda, mzda.

Further etymology: Стар. и.-е. основа на -о ж. рода. Родственно др.-инд. mīḍhàm ср. р. "приз", авест. miždǝm "награда, выигрыш", осет. mizd "награда", греч. μισθός м. "плата, награда", гот. mizdō -- то же, д.-в.-н. mieta ж. "плата, наем"; см. Мейе, Ét. 248; МSL 21, 111; Мейе--Вайан 30; Траутман, ВSW 188; Клюге-Гётце 390; Торп 322; ср. также Кречмер, "Glotta" 12, стр. 210. Перссон (326) пытается определить дальнейшие связи с к. *mei-, откуда мена, мите. Мысль о герм. происхождении (Хирт, РВВ 23, 335) не обоснована; см. Кипарский 75.

Pages: 2,618

Germanic: *mizd-ō/*meid-ō f.

Proto-Germanic: *mizdō, *meidō

Meaning: meed

IE etymology: IE etymology

Gothic: mizdō f. (ō) `recompense, reward'

Old English: meord (meorɵ, meard), -e f. `Lohn', mēd, -e f. `meed, reward'

English: meed

Old Saxon: mēda `Miete'

Middle Low German: mēde

Old High German: mieta f. `Miete, Geschenk' (8.Jh.)

Middle High German: miet(e) st./wk. f. `Lohn, Belohnung, Vergeltung, Begabung, Beschenkung, Bestechung'

German: Miete f.

Russ. meaning: зарплата

References: WP II 301

SEARBĂD

SEÁRBĂD adj. v. acrit, acru, alterat, anost, banal, bătut, buhăit, descompus, fermentat, galben, împuțit, înăcrit, îngălbenit, monoton, neinteresant, nesărat, pal, palid, placid, plicticos, plictisitor, prins, puhav, slab, spălăcit, stins, stricat, umflat, uniform.

SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec. 

seárbăd (-dă), adj. – 1. Fără gust, neplăcut, flasc. – 2. Insipid, nesărat, fad. – 3. Palid, decolorat, pricăjit. – Var. sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. fervĭdus „cald”, deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, cf. încins. Schimbarea lui f › s nu este normală și pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfii › sii. Ultimul sens este normal, cf, sp. desazonada „flasc” și „indispus”, dar nu este de uz popular și ideea de culoare este și nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greșeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee. Cu toate astea, așa au încercat să-l explice diferiți cercetători, pornind de la lat. *subalbidus „albicios” (Candrea, Éléments; REW 2934, art. suprimat) sau **exalbidus (Pușcariu 1521; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Der. din lat. *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai ușoară. Legătura cu alb. tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcat că th alb. poate reproduce întocmai un f lat. Der. serbezi (var. sărbezi), vb. refl. (a deveni searbăd; a fi indispus), cf. înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; REW 3265aN); sărbușcă, s.f. (Mold., terci pregătit cu lapte acru).

AMAR  irl: searbh 

"SOUR" in albaneza:tharbem

talpa, talmaci, to tell

tálpă (-ắlpi), s.f. – 1. Partea inferioară a labei piciorului. – 2. Partea de dedesubt a încălțămintei. – 3. Branț. – 4. Partea de dedesubt a ciorapului. – 5. Bîrnă, placă de bază, fundament. – 6. Fiecare din cele două suporturi pe care alunecă sania. – 7. Baza războiului de țesut. – 8. Culată, suport la patul puștii. – 9. Plaz, călcîi de plug. – 10. Laviță joasă la casele țărănești. – 11. Parte inferioară, bază. – 12. Clasă inferioară (mai ales în expresia talpa țării „clasă țărănească”). – 13. Ceea ce este caracteristic, fundamental. Origine incertă. Se pune de obicei în legătură cu mag. talp, sb., bg. talpa (Cihac, II, 530; Tiktin; Candrea; REW 8545a; Gáldi, Dict., 97); dar cf. friul. talpe, comel. talpa, care pare să postuleze un lat. *talpa. Der. tălpar, s.m. (Bucov., pantofi); tălpănoagă (var. tă(l)păl(o)agă), s.f. (pantof vechi și deformat; papuc; galoș; înv., butuc de ocnaș; instrument de tortură; labă, picior), cu suf. expresiv -o(a)gă (după Candrea, din mag. talpalló); talpaș (var. talpoș), s.m. (infanterist, soldat al unui corp de infanterie organizat în Munt. în 1688), din mag. talpás; tălpălaș, s.n. (crestătură în partea inferioară a unui trunchi), din mag. talpalás (Candrea); tălpui (var. tălpălui), vb. (a pune tălpi, a pingelui), var. din mag. talpalni (Pașca, Dacor., X, 151); tălpălar, s.m. (Mold., pielar de tălpi); tălpiță (var. talpică, tălpigă, tălpăriță), s.f. (pedală la războiul de țesut; laviță joasă; schi); tălpeț, s.n. (Olt., pedală); tălpoaie, s.f. (suport, bază; branț, talpă inferioară); tălpoi, s.n. (suport, talpă, placă de bază); tălpăși, vb. refl. (a o șterge, a-și lua tălpășița); tălpășița, s.f. (fugă, cărăbăneală); tălbăcie (var. tărbăcie), s.f. (Trans., lemne cu care se leagă fînul în căruță).

etrusca:
"talce "footprint" [az96]
see Italian tallone "heel" [az96"

tălmăcí (-césc, -ít), vb. – 1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s.m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s.m. (înv., interpret); tălmăcitor, s.m. (interpret); tălmăcitură, s.f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s.m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).


etrusca:
talmithe "(which) articulates, computes, deciphers"



etrusca 

rezema

rezemá (reázem, rezemát), vb. – 1. A se sprijini, a fi susținut. – 2. A (se) asigura, a se propti, a se fixa. – 3. A se odihni, a sta comod. – 4. (Refl.) A se baza, a se bizui. – Var. răzema, răzima, rezăma și der. Gr. ῥιζόοµαι, perf. ἐῥῥίζωµαι „a se baza, a se propti, a se întări”, din ῥίζωµα „înrădăcinare”, cf. gr. ἰscurίζοµαι „a sprijini”. Se poate presupune un intermediar lat. vulg. *rhizomare. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. (Cihac, II, 310); din lat. rādῑca (Pușcariu, Conv. lit., 1904, 260; Philippide, II, 730; alb. rĕdzim „prăpastie” provine mai curînd, ca și mr., din același ngr. ῥίζωµα „poală de munte”); din lat. rĕmĕdium „întărire”, rĕmĕdiāre „a întări” (Scriban, Arhiva, 1925, 532; Giuglea, Dacor., II, 643-5; REW 7194). Der. reazem, s.n. (sprijin, susținere; proptea, toiag; bază); rezemătoare, s.f. (parapet, grilaj, pervaz); rezemătură, s.f. (înv., bază, fundament).

 etrusca

rea "straight" [az96]
rechlu "erect" [az96]
recte "erect (marker)" [az96]
rekasia "(something) straight, in good shape" [az96]
reketi "stable, adjusted, rule" [az96]
rexuva "(two) reestablishers, reulers, directors (Dioscuri)" [az96]
< *rekh-a [az96]
see Latin rectu- "straight" [az96]
rel "trascorso" > "esito?" [az96]
< *rin, *ren- [az96]
remzi "structure, beam" [az96]


...riza "to prop, support" [az96]

haplea

webdex:

HÁPLEA s.m. 1. Om nătărău, prostănac. 2. Om lacom la mâncare. [Var.: háple s.m.] – Din bg. hapljo. 

HÁPLEA adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

HÁPLEA m. 1) Om lipsit de inteligență; om prostănac. 2) Om lacom la mâncare. [Sil. ha-plea] /<bulg. hapljo

 

etrusca 

lentis, letis "slow, one who slows" [az96]
see heplenta, hepleta [az96]
see Latin lentus, lentor "slow, calm" [az96]

 

merg la heplenta :

etrusca 

heplenta "Hippolyta" [az96]
"slow, unperceiving"  

 

no, in romana primul sens e de "om incet la minte" . Poate ca asta e o legatura...

 

mormânt, mântui

etrusca

man, mani, mani-m, man-th, manim-eri "the dead, spirits of the dead" [g/lb83, pa, dep]
mani "funerary monument" [am91]
mania guardian of the underworld, companion of Mantus [EM]
manin-, minin-ce "to offer to the Manes?" [g/lb83. mp68]
mantus god of the underworld, patron of Mantua [EM]
see Latin manes "the dead, ghosts" [g/lb83. pa, dep]
manixur "those that remain, resist (plural)" [az96]
mantissa "make-weight" Latin of Etruscan origin [lrp 48, mp68: 369] 

Apai, nu stiu daca a mai scris cineva asta, da' m-am gandit c-o avea legatura.

Nu prea cred eu ca vine de la un rotacizat "monumentum"-lat. si nici de la "menteni"- de la "ment" = liber in magh...

Aici ma refer la "mânt" din cuvintele din titlu.

măgúră

măgúră (mắguri), s.f. – 1. Munte. – 2. Deal, colnic. Creație expresivă, plecînd de la rădăcina *măc- sau moc-, care indică ideea de „obiect rotund, măciulie”, cf. moacă, măciucă. Sing. *măg sau *mog s-ar fi reconstituit în măgură, pe baza pl. măguri. Pentru semantism, cf. bot, sp. morro „obiect rotund” și „muncel” și, la fel, ngr. μάγουλον „urmă de roată”, față de μάγουλα „deal” (de unde mr. măgulă „deal”, alb. maguljë „colnic”). Ngr. și alb. nu ajung pentru explicarea cuv. rom., deoarece trecerea lui l › r se produce numai în elementele care aparțin fondului tradițional: în consecință, se poate admite doar că cuvîntul ngr. este total independent de cel rom., cum credem, sau că ambele provin dintr-un cuvînt anterior. Ultima ipoteză pare să fi sedus pe majoritatea cercetătorilor: cuvînt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni,I, 280), tracic (Pascu, Arch. Rom., VI, 224), balcanic (Hubschmidt, Sard., I, 105); preindo-european (M. L. Wagner, Arch. Rom., XV, 228; S. Pop, Romance Philology, III, 117-34; Lahovary 333), ipoteze care presupun toate un *magula pe atît de obscur pe cît e de nesigur. Semnalăm că s-a gîndit și la lat. macula (Diez, I, 256); la un lat. *magulum (Meyer, Neugr. St., III, 40; Papahagi, Notițe, 33; Pascu, II, 62); la un sl. *magula, care ar explica și sl. mogyla, v. movilă (E. Schwarz, Arch. slaw. Phil., XLI, 134; cf. Wędkiewicz, R. de Slavistique, VI, 111), dar care nu explică rotacismul din rom.; la sl. (sb.) gomila (Cihac, II, 182), sau bg. mogila (Conev 39), ambele la fel de imposibile; la un gepid *mögila (Diculescu; Scriban), total dubios; și că, adesea, filologia se limitează să semnaleze corespondența cu alb. maguljë, fără să tragă de aici nici o concluzie (Densusianu, Hlr., 352; Philippide, II, 721; Meyer 119; Rosetti, II, 118), sau, dimpotrivă, dînd ca sigură der. din albaneză (Berneker, II, 69; Densusianu, GS, I, 351). Der. măgurea, s.f. (colnic), conservat în toponimul Turnu-Măgurele. – Din rom. provin ceh. mahura, pol. magora.

etrusca 

*magura "height, mountain" [rah 53-54]
Tyrrhenian?  

caier

ceár s.n. sg. (înv.) păr, cosiță.

i-ascultati aici definitie:caíer (cáiere), s.n. – Mănunchi, cantitate de lînă sau cînepă de tors. – Mr. caer, megl. cair, istr. caier. Lat. *călērus. Acest cuvînt apare numai în lat. în forma gălērus, cu sensul de „căciulă de blană cu părul pe din afară”, considerată a fi der. de la gălea, și necesită o explicație. Ideea de bază a lui gălērus nu trebuie să fie cea de „coif”, ca în gălea, ci aceea de „coc de păr”, ca în lat. căliendrum „coc fals, coc de păr care servește de podoabă”, de unde abruz. kelyendrę „boboc de floare” (REW 1514). Se știe că căliendrum reprezintă gr. ϰάλλυντρον, cuvînt obscur, pe care Bailly îl interpretează ca „tout ce qui sert à nettoyer”, de unde „pămătuf, coamă, smoc, șuviță de păr, moț” și îl pune în legătură cu ϰαλλύνω „a curăța, a înfrumuseța”. Pare a fi mai probabil să se plece de la χαλαρός „moale, fleșcăit”, χαλᾶν „a slăbi”; astfel încît ar însemna „obiect flasc, fără consistență”, explicîndu-se astfel mai bine sensurile secundare ale lui ϰάλλυντρον. De la aceeași familie provine ϰάλανδρος „ciocîrlie”, numită astfel datorită moțului, cf. numele său lat., gălērῑ tus, de la gălērus după Boissacq, origine necunoscută; Walde 83 se gîndește la χαράδριος „specie de pasăre”. Presupunem că gălērus, care trebuie să reprezinte un *călĕrus, este corespondentul lat. al gr. χαλαρòς „fleșcăit” tot așa cum căliendrum este al lui ϰάλλυντρον; caz în care este evident că a însemnat probabil „moț, ciuf”, cf. gălērῑtus „(pasăre) moțată”, fiind secundară accepția de „căciulă”. Celelalte explicații nu sînt convingătoare. Sl. kǫdrĭ „încrețit” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 329) sau kǫdrjavŭ „încrețit” (Cihac, II, 37) nu pot fi admise. Pușcariu 251 (și ZRPh., XVIII, 689 și DAR) a propus un lat. *carium, de la carĕre „a scărmăna”, al cărui fonetism este dificil; același autor Dacor., III, 669, de la lat. *cavabile, pe care nu-l înțelegem. Pascu, Archiva, XV, 439, (repetat în Lat., 256 și Pascu, I, 192) presupune un lat. *cairum, de la gr. ϰαĩρος „fir”. În sfîrșit, Giuglea, Contributions, 15-19, de gîndește la lat. caia „par”, cf. gasc. cay, sp. cayado prin intermediul unui dim. de tipul *caiulus (cf. Densusianu, GS, VII, 275); în afară de acestă dificultate fonetică, acestă explicație pare a admite o confuzie nefirească între caier și furcă. Der. încăiera, vb. (a pedepsi; refl., a se părui, a se bate, a se lua la bătaie); încăierătură, s.f. (bătaie). Sensul se explică pornind de la noțiunea de „încurcătură”. Totuși DAR preferă să plece de la un lat. *incavellare, de la cavella „coș”, ipoteză dificilă și totodată inutilă, pe cînd Spitzer, Dacor., IV, 654, propune un lat. *incavulare.

cấlți s.m. pl. – Fire rămase de la dărăcitul cînepii sau inului. Sl. klŭkŭ, pl. klŭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 723; Berneker 525), cf. ceh. kloč „smoc de lînă”, pol. kłaki „smoc de lînă.” – Der. încîlci, vb. (a amesteca, a încurca), cf. sl. sŭklŭčiti, rus. kločitĭ; încîlceală, s.f. (încurcătură, confuzie); încîlcitură, s.f. (confuzie, hățiș); descîlci, vb. (a descurca, a desluși). Confuzia lui -ți › -ci nu este clară, cf. arici.

COSÍȚĂ, cosițe, s.f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ♢ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

Proto-IE: *kais-

Meaning: hair, mane

Old Indian: késara- m./n. `hair, mane' (s instead of ṣ from *kesra-; but in later lit. usually keṣara-)

Germanic: *xizd-ōn- f., *xaizd-ōn- f.

Proto-Germanic: *xizdōn, *xaizdōn

Meaning: tow

Old English: pl. heordan `Werg', heorδ-swǟpe `Haar-Hüllerin'; hāδ-swǟpe `Haar-Hüller in'

English: hards `Werg'

Old Frisian: hēde `Werg'

Dutch: hede `Werg'

Middle Low German: herde `Flachfaser'; hēde, heide f. `Werg, Hede'

German: { Hede }

Latin: caesariēs, -ēi f. `Haupthaar, Haar'

Russ. meaning: волосы, грива

Root: kais-

English meaning: hair

German meaning: `Haar'

Material: Ai. kēsara- m. n. Haar, Mähne' (s statt ṣ aus einer Form *kēsra-, z. B. Wackernagel Ai. Gr. I 232); vgl. oben kéśa- unter kaik̂-;    lat. caesariēs `Haupthaar' (Rhotazismus unterblieben zur Vermeidung zweier r);
    über toch. A śiśäk, В ṣecake `Löwe' s. Van Windekens Lexique 120 f., E. Schwentner IF. 57, 59, Pedersen Toch. 247.

Proto-IE: *kAs-

Meaning: plait, woman's hair

Slavic: *kosā́ (волосы); *kosmъ

Word: коса́

Near etymology: I. (напр., волос), укр. коса́, цслав. коса, болг. коса́ "волосы", сербохорв. ко̀са, вин. ко̏су, др.-чеш. kоsа, слвц., польск. kosa "коса".

Further etymology: Родственно лит. kasà "коса (волосы)", др.-исл. haddr (прагерм. *hazda-) "волосы на голове у женщины", ср.-ирл. сír "гребень" (из *kēsrā), связано чередованием гласных с чеса́ть, чешу́; ср. далее лит. kasýti "почесывать", лтш. kasît "скрести, чесать", др.-инд. kacchuṣ "чесотка", авест. kasvīš "сыпь на коже", греч. κεσκέον "пакля"; см. М.--Э. 2, 170; Траутман, ВSW 120; Бернекер 1, 580 и сл.; Мейе, МSL 14, 338; Ét. 252; Гофман, Gr. Wb. 141. Ср. косма́.

Pages: 2,344-345

Baltic: *kas-ā̂ f.

Proto-Baltic: *kas-ā̂ f.

Meaning: plait

Lithuanian: kasà `Haarflechte, Zopf'

Lettish: kasa `Haarflechte'

Germanic: *xazd-a- m., *xizd-ōn- f.

Proto-Germanic: *xazda-z, *xizdōn

Meaning: long hair

Old Norse: hadd-r m. `Kopfhaar der Frau'

Swedish: hadd `Eriophorum vaginatum'

Old English: heord `Haar', pl. heordan `Werg'

Middle Dutch: herde `Flachsfaser'

Celtic: Ir cass 'gelocktes Haar'

Russ. meaning: коса, женские волосы

References: WP I 449 f

Comments: Not quite clear is the relationship to *kes- 'to comb, scratch' (țesálă)

speculatie

ÁLDE art. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde Ion – Al + de
:
etrusca

atale "family, of the same clan" [az96]
atalena, atalina "relatives, of the same clan" [az96]
atena "of the same father, family, clan" [az96]
athelis "familiar, of the family, beneficient